gelu inventatorul

GELU, UNIC SI INVENTIV

Cand viata îi oferă lămâi optimistul îşi invită prietenii la o limonadă.

Nu departe de Roman, la doar 18 kilometri, dai de un sat minunat ascuns între salcâmi unde regăseşti adevărul vorbelor filozofice a veşniciei născute la sat. Sat de oameni harnici, Butnăreştiul, a păstrat şi în
acest ultim sfert de veac de mari schimbări acel aer de poveste cu bătrâni sfătoşi, cu vacanţe minunate la bunici şi cu vechiul obicei de a saluta pe toţi cei întâlniţi în cale ca o dovadă vie de respect între oameni. Beneficiile progresului ştiinţei au pătruns normal şi în acest colţ de rai amestecând în mod plăcut tradiţia cu noul şi, deschiderea graniţelor au făcut oamenii să se împânzească în toate cele patru colţuri ale lumii ducând cu mândrie numele satului pe toate meleagurile pe care le-au colindat cu treabă sau doar în trecere.

Ineditul Gelu

Până nu demult principala “bursă” şi reţea de socializare a satului era la crâşma lui Gelu. Om tânăr şi
deschis la tot ceea ce înseamnă nou, Gelu, a devenit repede un barmanpersonaj cu statut de vedetă a satului. La el în local se punea lumea la cale, se bea adălmaşul unor noi tranzacţii negustoreşti, se analiza activitatea bună sau rea a politicienilor de pe plaiurile mioritice iar crâşmarul juca şi rolul de mediator. Vremurile bune în care centrul lumii satului Butnăreşti era la el în crâşmă au trecut iar concurenţa acerbă şi greşelile tinereţii reflectate în activitatea managerială au dus la punerea lacătului peste această afacere dar fără a-l schimba pe omul Gelu. Acesta a rămas la fel de optimist în ceea ce priveşte modul de a privi viaţa şi, cu toate greutăţile întâmpinate e pregătiti în orice clipă să o ia de la capăt, înorice domeniu.

Cei 5 şeptari norocoşi

Odată închisă afacerea, clădirea ce a adăpostit crâşma lui Gelu a devenit casa acestuia şi, aşa cum a fost atâţia ani locul de întâlnire a consătenilor săi a rămas şi în continuare un reper pentru toţi, inclusiv pentru călătorii ce ajung pe aceste meleaguri. Casa îţi sare în ochi de la distanţă nu numai prin faptul că e placată cu gresie cât prin gardul inedit ce delimitează proprietatea. Gardul pare a fi un templu închinat
băutorilor de bere fiind o reclamă inedită pentru producătorii acestei băuturi apreciate cu precădere în
anotimpul călduros. Tot pe gard, pe cinci din stâlpii de susţinere tronează câte un şapte mare ca să se vadă de la distanţă.

Când şi-a închis afacerea Gelu ştia că va mai încasa ceva parale de la distribuitorii săi cărora trebuia să le înapoieze ambalajele aflate în magazia sa. Şi, nu erau puţine ambalaje, s-au adunat cât să încapă într-un mare camion. Din păcate socotelile lui Gelu nu s-au potrivit cu politicile marilor săi colaboratori de odinioară care I-au refuzat să-i primească integral ambalajele şi să-I plătească conform prevederilor contractuale banii daţi odată pentru custodia acestora.

“Ce Dunărea mamii lor să fac cu ele?”

Văzând că în magazie şi în garaj I-au rămas multe navete şi sticle de băutură Gelu şi-a făcut mai multe
calcule dar, din păcate, din nicun astfel de calcul nu rezultau bani. “Să le las pe degeaba la depozite nu se
merita. Să le arunc pe la gunoi sau pe câmp aş fi poluat mediul şi aş fi riscat şi vreo amendă de la Primărie. M-am întrebat într-o seară: ce Dunărea mamii lor să fac cu ele?” povestea Gelu. În faţa unui pahar rece de vin şi-a amintit faptul că, de când nu mai are crâşma i sa făcut observaţia că prin gardul său se vede tot în curte şi e cazul să schimbe ceva. În dimineaţa următoare s-a apucat de lucru şi, amabalajele vechi şi fără valoare rămase în ograda sa s-au transformat în elemente ornametale pentru gardul său. Rezultaul final I-a făcut pe consătenii săi mai în vârstă să-şi facă cruce iar pe cei mai tineri să-i fotografieze gardul viu colorat. Astfel, Gelu, a reuşit să devină şi un model de urmat în ceea ce priveşte reciclarea şi refolosirea deşeurilor păstrând în acest mod mediul mai curat. Printre cei care îi admiră zilnic creaţia inedită sunt şi vecinii săi, angajaţii unei firme de confecţii ce-şi desfăşoară activitatea în clădirea fostului cămin cultural din sat.

S. VASILIU

About Ionel Curcan

Check Also

infern

MĂRTURII CUTREMURĂTOARE…DIN INFERN

Viteza şi cercul în care ne învârtim, ne fac să uităm să apreciem lucrurile care merită cu adevărat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *