Home / Actualitate / PALARIER RAMAS CU AMINTIRILE

PALARIER RAMAS CU AMINTIRILE

Într-un târg mic, de provincie, așezat pe malul unei ape, cândva, doamnele orășelului se făleau cu pălării frumos lucrate și colorate. Nici domnii nu se lăsau mai prejos și își împodobeau capetele , în funcție de modă și de anotimp, cu pălării, șepci, băscuțe.” Era o modă, era necesar, era furmos și era coadă la mine doamnă, pe vremuri, făceau comenzi cu sutele, chiar dacă aveam și concurență”, ne povestește cu nostalgie nea Vasile Gatu ,cel mai vechi pălărier în viață, rămas în aceeași prăvălie, cu iz de istorie, și acum plină de modele și calapoade pentru pălării, cu o mașină de cusut nemțească, cu șabloane îngrămădite în colțul încăperii, așteptâtnd să fie întinse și folosite. Ușor melancolic, nea Gatu ne povestește că deși în nomenclatorul de meserii, aceea de pălărier mai e și azi, el simte că și-a pierdut obiectul muncii. “Ce dacă sunt pensionar, meseria asta nu are vârstă, cât încă mai vezi cu ochii și poți să lucrezi, o faci până ajungi să cazi la pat”, zice cu năduf singurul pălărier din Roman. E mândru de ceea ce a facut pentru că și-a “luat în serios munca”, și pentru că “a fost o meserie bănoasă”. Din lucratul pălăriilor și-a cumpărat o casă, în rate, așa cum era moda atunci, a crescut doi copii, a avut de toate. Dar bucurie mai mare ca aceea când își admira prin târg propriile creații, nu a trait decât atunci când i s-au născut copilașii, după cum ne spune cu ochii în lacrimi, bătrânul, când își amintește orașul de odinioară cu doamne cochete.

Îl întreb de ce a dispărut această meserie, sau cum a ajuns să nu mai fie. Oftează din greu, își mângâie încă o pălărie, pe care o are pregatită și azi pentru un domn “de modă veche” și cu lacrimi în ochi îmi spune: “ când a venit așa zisa revoluție am zis că va fi bine și că sa vezi de acum ce de-a pălării o să fac, ba m-am gandit să îmi deschid și un atelier, și chiar l-am deschis, să fie al meu, să nu mai lucrez la cooperativă. O perioadă a mers, până au dat de gust oamenii de marfă din Turcia. Pe urmă, totul s-a schimbat, oamenii au început să poarte pălării doar când și când, s-au repezit vară la săpci ieftine, vara la pălării de paie, chinezăriile au luat cu asalt capetele doamenlor și s-a dus toată afacerea”, mai spune cu regret domnul Vasile. Dar chiar și așa din când în când la câte un vechi client “care se respectă” mai confecționează cu drag câte o pălărie sau o bască. Ne povestește cu răbdare, etapele prin care trece o bucată banală de material, de stofă bună, până să ajungă să stea țeapănă și făloasă pe capul unui bărbat sau să ascundă trăsături fine de doamne și domnițe…. “Ei, câtă măiestrie, câtă culoare, cât rafinament, toate le puneam la masă ca să poată ieși ceva frumos. Ce credeți ca degeaba venea lumea la nea Gatu să își facă pălării?”, se întreabă că pentru sine unicul pălărier al Romanului. Cât despre bani, chiar el ne spune că nu mai poate fi o afacere, așa, la nivel de mic atelier, de prăvălie de pălării. “ Acum se cer magazine mari, cu scări rulante, cu lumini, cu vânzătoare zâmbitoare , care de la ușa te îmbie cu ceva , nu mai ajunge lumea la ușa mea, în acest mic atelier, unde să își descarce sufletul său să scape câte o mică bârfă vreo cucoană, nu mai au timp de așa ceva. Și iată așa am ajuns să fiu uitat”, concluzionează amar meșterul Gatu, uitându-se prin încăpere de parcă ar vrea să își ia rămas bun chiar atunci.

Nu, acum, nu mai vin oamenii rafinați, nici măcar cei de rând nu se mai înghesuie la ușa pălărierului, sunt magazine specilizate unde îți zâmbesc din vitrine fel de fel de modele, care mai de care, mai frumoase, mai exotice sau mai îndrăznețe. Și dacă sunt ateliere specializate, care lucrează în serie, pe bandă fel și fel de modele, care sunt puse în magazine scumpe de prezentare, ce rost mai are în piață atelierul plin de amintiri al lui nea Gatu? Și odată cu dispariția atelierului, s-a dus și meseria de pălărier, iar cu timpul va dispărea și utlimul pălărier al Romanului, nea Vasile Gatu, care a reușit ani de-a rândul să dea o notă de cochetărie doamnelor și de eleganța domnilor cu pălăriile făcute chiar de el….

Simona VASILIU

About cronicasatului

Check Also

Ioniță Gabriel

Părintele Ioniță Gabriel – un interviu inedit și o invitație deschisă la marșul pentru VIAȚĂ

În mod paradoxal , conștiința păcatului crește odată cu apropierea de Dumnezeu. Părintele Ioniță Emanuel …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *