Cronica Satului Ziar de informatie pentru comunitatile rurale
Credincioșii ortodocși sărbătoresc, în data de 24 iunie, Nașterea Sfântului
Ioan Botezătorul, Sânzienele sau Drăgaica, profetul care a dezvăluit cel dintâi lumii
că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu și care l-a botezat pe acesta în râul Iordan.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost înaintemergătoare Nașterii lui
Hristos cea minunată. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem (lângă
Ierusalim), fiind fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, verișoara Maicii Domnului.
Așadar, după ascendența trupească, Iisus și Ioan sunt veri de gradul doi.
Sfântul Ioan Botezătorul are trei sărbători care îi sunt dedicate: Soborul
Sfântului Ioan Botezătorul, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul și Nașterea
Sfântului Ioan Botezătorul. Cei care țin postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel au în
această zi, dezlegare la pește.
Conform site-ului CreștinOrtodox.ro, în calendarul popular, ziua de 24
iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.
Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și
a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele își au
originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată, probabil, de la Sancta
Diana, zeița Silvestra. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca
reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința
populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, niște adevărate
preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin păduri întunecate, neumblate
de om.
C o n f o r m tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu d e f e c u n d i t a t e femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile ș i s u f e r i n ț e l e oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice, aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. Sătenii satului Stamate sărbătoresc în această zi Hramul Satului dar și al bisericii. Sensul termenului hram 
semnifică Patronul Bisericii Creștine, adică sărbătorirea Patronului unei biserici. Hramul bisericii poartă numele sfântului, în cazul de față a N a ș t e r i i S f â n t u l u i I o a n Botezătorul, așa cum mărturie stă pisania de la intrarea în biserică :„Ziditu-sa acest Sfânt lăcaș cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul între anii 1822 – 1862 de către doamna Maria Rosetti, în anul 1862, Ioan Cantacuzino o înzestrează cu catapeteasmă pictată și este sfințită de I.P.S.
Mitropolitul Veniamin Costache. Între anii 1987 – 1988 în timpul păstoririi preafericitului patriarh al BOR Teoctist și a IPS Pimen Suceveanul, protopop fiind I.C. Ciubotaru Mandache, iar preot paroh Gliga Dumitru, acest sfânt lăcaș a fost tencuit în praf de piatră în exterior, iar interiorul împodobit cu pictură în tehnică frescă de pictorul Chelsoi Mircea și dotat cu iconostas și străni din stejar sculptat.” Încă din strămoși se obișnuiește ca în această zi să se desfășoare diferite activități artistice, cum ar fi: bal – seara, iar în timpul zilei horă sau joc.
În prezent această manifestare poartă numele de Hora Satului. Dacă în trecut manifestarea se desfășura la izvoarele satului sau la magazinul sătesc, astăzi ea are loc în curtea școlii din Stamate. În ziua respectivă, acest loc este populat de copii, părinți, de cetățeni ai comunei aflați la lucru în străinătate. Este un prilej de bucurie, pentru toți cetățenii comunei, un moment în care copiii se pot bucura de distracțiile tradiționale: iujuri, vată de zahăr, călușei, trenulețe, înghețată etc., iar pentru cei maturi este un prilej de întâlnire și de depănare de amintiri.
