LECTIA DE LIMBA ROMANA

Încă o lecţie de română? Da… mergem la şcoală, dar nu rămânem acolo, ci, parafrazîndu-l pe I.L. Caragiale, avem datoria să „luminăm” generaţiile tinere, ieşind din tipare, deoarece, fără „instrucţiune” şi „educaţiune”, un popor este învins astăzi în lupta pentru existenţă, şi, cine-i învins, apoi…
Nu îndrăznesc să îmi asum rolul de… pedagog de şcoală nouă, dar pot reprezenta o voce care trage încă un semnal de alarmă celor ce cred că au au „atâta cultură generală” şi nu mai vor „să fie duşi la şcoală”, dar, de fapt ei au ajuns doar „cu învăţatul şi cu uitatul foarte departe” (Marin Sorescu, Unde fugim de-acasă?).
Dacă tot spunem că mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim, atunci bine ar fi să învăţăm să vorbim corect, să nu ne fie ruşine să mergem la DEX sau DOOM, altfel, pe zi ce trece, vom ajunge să aplaudăm prostia omenească din media şi din viaţa de zi cu zi, fără să realizăm că aşa nu suntem cu nimic mai buni decât cei ce, prin limbaj, arată că… este grele limbile române. Oare aceasta să ne fie menirea?
Consider că ar trebui să ne scuturăm singuri de comoditate şi să trecem la fapte. Nu ne ajută la nimic să ştim pe dinafară şcoală după şcoală, învăţând şi uitând, şi iar învăţând. Noi avem atâtea mijloace de informare la îndemână şi totuşi ne izbim pe zi ce trece de mai multe deformări în limba vorbită şi scrisă, făcând parcă egale cu zero eforturile bietului dascăl care încearcă să lumineze generaţiile tinere.

Estera POTOP