Împaratul Constantin a fost cel care a reușit să înceteze persecuțiile împotriva creștinilor, și de asemenea, stabilirea creștinismului drept una dintre religiile oficiale ale Imperiului Roman.
Împărăteasa Helena, mama împăratului, este cea despre care se spune că a descoperit crucea pe care a fost răstignit Hristos, într-unul din pelerinajele sale.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus a fost fiul generalului roman Constantius Chlorus (viitorul împarat Constantius I) și al Helenei. La moartea tatălui său în Britannia (anul 306), armata îl proclama pe urmaș drept împărat, pentru ca în 308 să fie recunoscut și de Roma.
Legenda spune că, în timpul campaniei din 310-312, pe care o ducea împotriva rivalului său Maxentius, în ajunul bătăliei de la podul Milvius de lângă Roma, Caesarul a văzut pe cer, în plină zi, o cruce de lumină pe care scria „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei învinge).
În timpul somnului i s-a arătat însuși Iisus care l-a îndemnat să pună semnul crucii pe steagurile trupelor sale, pentru a-și asigura protecția divină. Bătălia a fost câștigată, Maxentius moare în luptă, lăsându-i liber drumul către conducerea statului roman.
După câștigarea puterii supreme, fără a legifera acest lucru în mod expres, Constantin inițiază încetarea persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor, cărora le dă dreptul de a se întruni și de a-și exercita credința, cu două condiții: să nu tulbure ordinea publică și să se roage zeității lor pentru prosperitatea împăratului și a imperiului.
Mai mult, Constantin subvenționează Biserica din fonduri publice și scutește clerul de taxe.În anul 312, împăratul Constantin devine și capul Bisericii creștine cu ajutorul statutului său dublu de conducător laic și religios.
În 324, Constantin mută capitala imperiului la Byzantion, orașul care va deveni, în 330 Constantinopol.
Patriarhul Bisericii creștine și-a avut sediul la Constantinopol. În timpul domniei lui Constantin cel Mare s-a convocat și a fost ținut Sinodul I ecumenic de la Niceea.
La fel ca și multe personalități istorice sanctificate, Constantin a fost un apărător al ordinii: furtul, crima, adulterul, abandonarea copiilor erau pedepsite extrem de dur.
Se spune că era atât de just, încât, pus în fața respectării principiilor legii, a fost nevoit să-și execute fiul din prima căsnicie, care ar fi avut relații intime cu Fausta – soția împăratului. Mai târziu, atunci când acuzația de adulter s-a dovedit neîntemeiată, Constantin și-a executat și soția, după 19 ani de căsnicie.
La câteva zile după Paștele anului 337, Constantin s-a îmbolnăvit. Acesta a fost momentul decisiv pentru trecerea sa, cu adevărat la creștinism, fiind botezat de episcopul de Cezareea. După botez, împăratul a purtat numai hainele albe de neofit.
Împăratul s-a stins de Rusalii în același an undeva în Turcia de azi. Trupul său a fost purtat pe catafalc până la Constantinopol, unde a fost expus în fața palatului imperial.
Despre mama împăratului, Flavia Iulia Helena, se spune că a fost o femeie foarte pioasă și credincioasă și că, în timpul unui pelerinaj în Palestina, a asistat la un ceremonial de înmormantare ciudat: rudele au dus cadavrul defunctului pe un deal unde erau trei cruci și l-au atins de fiecare dintre ele; la a treia cruce, mortul a înviat, semn că aceea ar fi fost cea pe care a fost răstignit Iisus.
Meritele lui Constantin în sprijinul creștinilor, libertatea și privilegiile acordate creștinismului au fost recunoscute de către Biserica creștină, care l-a sanctificat, punându-l în rând cu apostolii.
Peste 1.800.000 de români poartă numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora.
Cătălina C.