PRIMARUL COMUNEI PARTESTII DE JOS

… un optimist incorigibil

Comuna Pârteştii de Jos este un loc pitoresc încon­jurat de dealuri, unde pădu­rile stau de pază. O comună unde fiecare loc e înțesat, parcă, de privelişti încân­tătoare. Primarul comunei, Toma Ioan Pavel, mărturi­seşte că „în Pârteştii de Jos ţăranul este omul absolut”. Deşi este la primul mandat, edilul comunei a reuşit să schimbe aspectul comunei şi să o modernizeze, utili­zând toate resursele uma­ne şi materiale de care a dispus. La numai doi ani de la alegeri, Toma Ioan Pavel pare a fi destul de optimist în ceea ce priveşte viitoare­le proiecte pentru Pârteştii de Jos.

– Deşi sunteţi la pri­mul mandat, aţi reuşit să schimbaţi comuna şi să le uşuraţi localnicilor nivelul de trai. Pentru viitor ce vă propuneţi?

– Până în prezent am contribuit la reabilitarea drumurilor comunale, pe o lungime de cc. 6,6 km. Am reuşit să alimentăm cu apă o parte a comunei Pârteş­tii de Jos, am introdus ser­viciul de salubrizare şi am efectuat lucrări de întreţi­nere la instituţiile publice. În continuare, îmi propun să modernizez alte drumuri comunale, să investesc în infrastructură şi nu numai. Proiecte sunt multe, banii sunt puţini. Eu sper în conti­nuare să fac ceea ce mi-am propus, aşa cum am facut şi până acum. În campa­nia electorală, vreau să vă spun, eu nu am făcut pro­misiuni pe care să nu le pot îndeplini, ci ceea ce am zis, am făcut. Important este să reuşesc să le uşurez oame­niilor munca. Să continui alimentarea cu apă a comu­nei, acolo unde încă nu s-a ajuns.

– Câte sate aveţi în ad­ministrare?

– Deleni, Vârfu Dealului şi Pârteştii de Jos.

– Concret, cu ce se ocu­pă oamenii din această lo­calitate?

– În prezent, oamenii se ocupă cu agricultura. Din nefericire, după anul 1990, majoritatea au început să plece în străinătate. Situ­aţia financiară i-a împins pe localnicii din comuna Pârteştii de Jos să renunţe la traiul de acasă şi să emi­greze. Pot spune că, din cei aproximativ 3000 locuitori, 500 sunt plecaţi. Este, to­tuşi un număr mare, dar eu sper ca în viitor să se re­tragă spre casă. Dacă ar fi existat fabrici în localitate, probabil am fi vorbit acum de un număr mic de emi­granţi. Există salina de la Cacia, unde mai pot merge oamenii la muncă şi o mică fabrică la noi în comună. În rest, agricultură.

– Descrieţi în câteva cu­vinte ţăranul din Pârteştii de Jos.

– Omul de aici, din Pâr­teştii de Jos, este harnic, gospodar, cuminte, de mul­te ori chiar prea cuminte. Mai vin şi spun „domnule primar ştiţi, aş vrea dacă se poate, doar dacă se poa­te…” – „Dacă pot să te ajut, te-ajut, dacă nu, îţi explic de ce nu pot eu face nimic. Nu sunt pârâcioşi ca-n alte comune, dar mi-așdori să fie mai ambiţioşi.” Totuşi, oamenii din comuna mea sunt înţelegători şi respectă legea.

– Despre comună ce ne puteţi spune?

– Comuna Pârteştii de Jos are o suprafaţă de 5128 ha. Veţi putea vedea Cămi­nul Cultural în cadrul căru­ia este şi biblioteca, iar de curând am reuşit să obţin şi să finalizez un pro­iect „Biblio-net”. Mai exact, ştiind că nu toţi copii au acces la inter­net, am cumpărat calculatoare şi le-am conectat la internet. Zilnic, vin acolo peste 20 de elevi. De ase­menea, în fiecare sat există câte o biserică, frumos construită şi cu ar­hitectură aparte. Mă pot mândri că la mine în comună există un număr de 5 şcoli, printre care Grupul Școlar „Nicanor Moro­şan”. Acest lucru permite tuturor elevilor din comu­nă să poată absolvi 12 clase, indiferent de situ­aţia financiară. Este foarte greu pentru un ţăran să îşi poarte copilul la un liceu din oraş. Este costisitor. Din nefericire, elevii nu îşi pot construi un viitor aici.

– Care ar fi punctele for­te ale acestei comune?

– … mai multe. Aflată în­tr-o zonă cu peisaj mirific, localitățile comunei oferă posibilităţi nebănuite pen­tru dezvoltarea turismului, pentru creșterea animale­lor, apicultură și legumicul­tură în sere şi solarii. Sunt convins că tineretul au­tohton, mai „destupat la minte”, se va debarasa de conservatorismul bătrânilor și va da curs ideilor nova­toare, conform cerințelor actuale.

– Vedeti comuna Pârteş­tii de Jos devenind oraş peste câteva zeci de ani?

– Nu cred că asta e mo­delul şi nici nu îmi doresc să ajungă oraş. Impozitele ar deveni mai mari şi atunci oamenii nu ar avea banii să le plătească, deci nu e bine. Eu sper doar să se moder­nizeze comuna şi să aibă condiţii ca la oraş, dar să îşi păstreze statul de „co­mună”.

– După ce principii vă ghidaţi în viaţă?

– Ar fi mai multe. Întot­deauna am dorit să le ofer celorlalţi un bun exemplu personal, să fiu un om co­rect. Înainte de a lua o decizie m-am pus în locul persoanei vizate, pentru a încerca să înţeleg de ce a acționat în maniera respec­tivă. Bineînţeles, în toate situaţiile am respectat le­gea și bunul simț.

– Ce preţuiţi la oamenii ce vă înconjoară?

– Cinstea și loialitatea.

– Şi ce detestaţi?

– Detest făţărnicia, min­ciuna și oamenii ușuratici.

– Care este programul unui primar?

– Nu există program. Pot spune că, într-un an îmi iau condeiul de odihnă doar o săptămână. Şi atunci îmi sună telefonul de parcă aş fi la primărie.

– În încheiere, v-aş ruga să adresați un gând celor ce au citit acest interviu.

– Le doresc ce prețuiesc eu mai mult: sănătate și în­țelegere. Prin intermediul ziarului „Cronica Satului”, pe care-l citesc şi îl apre­ciez, le adresez tuturor ci­titorilor invitația de a veni la noi în comună, pentru a ne cunoaște ospitalitatea și a constata că tot ce am re­latat mai înainte este ade­vărat.

Sabina TIPA