RASCOALA DE LA VAMA SIRET

De reţinut că acţiunea a primit autorizaţie din partea organelor în drept pentru intervalul orar 10-12.
Iniţial, pentru o scurtă perioadă de timp, traficul rutier a fost blocat în totalitate pe ambele sensuri, însă, odată cu sosirea forţelor de supraveghere, protestatarii au lăsat liberă circulaţia dinspre ţara vecină.
În perfectă legalitate, iniţiatorii acţiunii au fost două persoane din Dorohoi, Daniel Macovei, de 38 de ani, şi respectiv Neculai Marcu, de 40 de ani.
Conform Ordinului ANAF, o persoană poate introduce în ţară, din afara UE, o singură dată pe săptămână, două pachete de ţigări, un litru de alcool, un litru de ulei, un kilogram de zahăr ori 15 kilograme de făină sau tărâţe. Potrivit noilor reglementări, valoarea maximă a bunurilor care pot fi introduse în România din ţările non UE este de 300 de euro. Numai că, în acest plafon există o serie întreagă de interdicţii în ceea ce priveşte produsele accizabile, dar şi zahărul. Spre exemplu, o persoană poate aduce din Ucraina doar un kilogram de zahăr, în timp ce la tutun, alcool şi carburant restricţiile sunt foarte bine definite şi sunt în vigoare de mai multă vreme.
„Nu se poate aşa ceva. Sunt mii de familii din aceste zone foarte sărace ale ţării care numai din asta trăiesc. Nu se poate aşa ceva! Să ţi se dea voie, o dată pe săptămână, să aduci mărfuri de strictă necesitate în valoare de 300 de euro. Poate cineva nu are acei 300 de euro într-o zi şi cumpără de cât poate. Abia peste o săptămână mai poate să se întoarcă în bagaje cu alte mărfuri”, ne-a declarat Neculai Marcu.
În faţa Punctului de Trecere a Frontierei Siret, protestatarii au huiduit Guvernul Ponta, l-au huiduit pe preşedintele Băsescu, ba chiar şi pe prefectul de Suceava, Florin Sinescu, venit în jurul amiezei să stea de vorbă cu ei.
Oamenii şi-au vărsat fără ocolişuri năduful, arătând realitatea cu care se confruntă zi de zi. „În Siret nu există nimic. Cu ce să trăim? Să ne spună Ponta, să ne spună Băsescu, să ne spună toţi hoţii ăia de la Bucureşti, care îşi fac treaba lor, cum să trăim. Să ne lase şi pe noi să ne facem treaba noastră, că noi nu dăm în cap, nu cerşim, nu facem contrabandă”, ne-a declarat o femeie.
Un alt nemulţumit: „Eu nu am mai fost în Bucovina ocupată de vreo 5 ani, însă e strigător la cer. Cum să trăiască oamenii, dacă nu au serviciu? Ce să mănânce? Să aibă grijă Băsescu, Ponta că, dacă oamenii încep să se mişte, e vai de ei!… Să ia aminte! Că acuma e vorba de pâine. Oamenii vor pâine, pentru ei şi pentru copiii lor. Şi când e vorba de pâinea copiilor de la gură, e vai şi-amar, la români”.
Şi un alt protestatar: „În Ucraina, biscuiţii sunt de 3 ori mai ieftini decât în România. Eu am trei copii. Cu un leu, cât dau la Cernăuţi, le pun la toţi trei în ghiozdan câte un pachet de biscuiţi. În România, un pachet costă 3 lei. Totul e mai ieftin. Micul trafic de frontieră a existat dintotdeauna”.
După ce un grup de 5 protestatari se întâlniseră deja, în acea zi, pe la 3, cu prefectul de Suceava, care le-ar fi explicat că acordul de asociere a Ucrainei cu UE nu s-a semnat, oamenii începură să se tragă încet‑încet, spre casele, vieţile şi copiii lor fără pâine la gură şi biscuiţi.
Aerul primăvăratec ce ocupase, cu ordin direct de la soare, Vama Siret mai iţea abia o părere din vuietul nemulţumirii surde şi crâncene de dimineaţă.
Memoria digitală a aparatului foto mai păstra, ca pe un avertisment, întrebarea retorică a singurei pancarte din protest: „Vreţi 1907?”
Mugur GEU