Pe data de 24 iunie poporul român sărbătoreşte Sânzienele, ziua în care se face şi pomenirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul sau aducerea moaştelor Sfântului
Mucenic Ioan de la Suceava.
După unii specialişti, sărbătoarea Sânzienelor îşi are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui sau de la Zeiţa Diana (zeiţa pădurii şi a vânătorii).
Legende:
· Legendele spun că Sânzienele erau nişte fete frumoase, care trăiau prin păduri sau câmpii. Ele se prind în horă şi dau puteri deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind
plante de leac bune la toate bolile.
· O altă legendă spune că Fecioara Maria a căutat ceva cu care să improvizeze un aşternut moale pentru pruncul său. Ieşind din grajd, aceasta vede o plantă cu multe flori albe
pe care a decis să le culeagă. A făcut din ele un aşternut moale şi înmiresmat, iar, în momentul în care pruncul Iisus a fost aşezat pe ele, florile s-au colorat din alb în galben,
culoarea aurului. În trecut oamenii din sat făceau aşternuturi din flori de sânziene galbene.
Superstiţii:
· Noaptea de Sânziene este considerată a fi o noapte magică, în care toate minunile sunt posibile, forţele binelui, dar şi cele ale răului, ajungând în această noapte la apogeu,
culminând cu solstiţiul de vară.
· Dacă fetele îşi pun flori de sânziene sub pernă îşi vor visa ursitul.
· Băieţii îşi împletesc o cunună de sânziene în formă de cruce, iar fetele în formă de cerc. Acestea sunt aruncate pe casă şi dacă cununile se opresc pe acoperiş e semn de nuntă,
iar dacă nu, ursitul/a mai trebuie aşteptat/ă.
· Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap, în această zi, cu fiertură de iarbă mare.
· Pentru a fi sănătoşi şi a avea spor în muncă, în acest moment de început de seceriş, oamenii se încing cu tulpini de cicoare.
În comuna noastră, în ziua de Sânziene, credincioşii sărbătoresc această sărbătoare la Biserică, dimineaţa şi cei din Stamate la cimitir, deoarece este hramul cimitirului, iar după
masă cu familia, rudele sau prietenii apropiaţi.