În fiecare an, la 14 octombrie, Ortodoxia ţine marele praznic al Cuvioasei Parascheva, sfânta la care credincioşii români au o mare evlavie. Cu acest prilej, are loc unul dintre cele mai mari pelerinaje ale dreptcredincioşilor români, la catedrala mitropolitană a Iaşului, unde se păstrează moaştele sfintei. Acesta este cel mai reprezentativ pelerinaj creştin din România, dar şi din centrul Europei. Biserica Ortodoxă îi cinsteşte pe sfinţii ei încă de la înfiinţare şi îi va preţui până la sfârşitul veacurilor, stabilind,
în calendar, zi de sărbătoare pentru fiecare dintre ei. Viaţa şi minunile fiecărui sfânt au fost consemnate din primele veacuri creştine şi se păstrează până în zilele noastre, sub forma sinaxarelor, proloagelor, mineielor, acatistelor, din care se citesc zilnic la slujbele religioase.
Aceste scrieri vechi aveau un rol deosebit în mărturisirea de credinţă, în întărirea comunităţilor creştine, în impulsionarea trăirii creştine autentice, dar şi în lămurirea problemelor esenţiale ale credinţei creştine. Acestea constituiau adevărate pilde, o mângâiere şi o nădejde pentru cei care doreau să-l urmeze pe Hristos. Aşa a făcut şi tânăraParascheva: şi-a luat crucea şi l-a urmat pe Hristos.
De obicei, sărbătorile creştine au în ceremonialul lor două părti, una creştină şi cealaltă folclorică. În ajunul hramului, se oficiază slujba de priveghere, seara, la care este prezent ierarhul locului şi alţi invitaţi, precum şi o mulţime de credincioşi. În unele locuri, privegherea durează toată noaptea, fiind
însoţită de litie, acatistul sfântului sărbătorit, ocrotitor al sfântului locaş, citirea Molitfelor Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gura de Aur, Miezonoptica, Psaltirea, alte citiri şi cântări. Alteori, cu prilejul hramului, se oficiază şi slujba Sfântului Maslu, pentru vindecarea de boli a credincioşilor
prezenţi. Sfânta Parascheva a trăit la începutul secolului al XI-lea în satul Epivat de lângă Constantinopol. Ea s-a născut într-o familie credincioasă şi bogată. Încă din anii copilăriei, fetiţa Parascheva este împodobită, dar nu cu îmbrăcăminte, pentru că hainele sale, de multe ori le
dădea săracilor, ci cu trei virtuţi creştineşti: fecioria, milostenia şi râvna pentru rugăciune.
În ziua hramului Sfintei Parascheva, la catedrala mitropolitană ieşeană se slujeşte Sfânta Liturghie
arhierească, urmată de o agapă, după un vechi obicei al creştinismului, chiar în zorii acestuia, când după fiecare Sfântă Liturghie, creştinii se bucurau împreună în jurul mesei cu bucate. În ceea ce o priveşte pe Sfânta Parascheva de la Iaşi, prin minunile pe care le face celor care-i cer ajutorul, prin
vieţile schimbate ale miilor de credincioşi, se poate afirma, fără exagerare, că pe sfintele ei moaşte nu s-a zidit numai o biserică din piatră, ci şi una duhovnicească, unindu- i pe fiii ei spirituali în jurul raclei sale.
De altfel, credincioşii ortodocşi vin la Iaşi, la Maica Parascheva, ca la mama lor duhovnicească, cerându-i
ajutor pentru problemele lor, iar pe cei cu credinţă puternică, aceasta le alină suferinţele, vindecarea bolilor grave şi facerea de minuni. Oricum ar fi, cu greu ai să găseşti pe cineva asemenea pustnicei Parascheva care, pentru dragostea de Hristos, să iubească pe aproapele său cu adevarat şi aşa cum trebuie să-l iubească. Din acest motiv, Sfintei i se mai spune şi grabnic-ajutătoarea şi mult-folositoarea, numărându- se printre sfinţii cinstiţi cum se cuvine de Biserica Ortodoxă şi cu o mare evlavie din partea credincioşilor.
În folclorul românesc, se pot delimita mai multe aspecte referitoare la problema religioasă: dezvoltarea
fenomenului religios, coexistenţa formelor spirituale de cultură şi a celor populararhaice, precreştine, o
evoluţie rapidă de la ritual la spectacol a obiceiurilor şi tradiţiei, legătura permanentă a religiosului cu socialul etc. Aceste aspecte sunt asociate cu ideea păstrării tradiţiei, a obiceiurilor centrale, zonale şi
locale, până în zilele noastre. Biserica Ortodoxă, prin misiunea ei în societatea românească, a produs o
schimbare radicală în folclorul contemporan românesc, împletind în mod miraculos cele două componente importante ale societăţii, tradiţia creştină şi pe cea laică.
Astfel, în folclorul românesc, Sfânta Parascheva este asemănată cu Sfânta Vineri, o bătrână respingătoare, dar care ţinea post şi avea un suflet mare, vindecându-i de boli grave pe oameni, protejându- i de fenomene meteorologice periculoase, iar pe copii apărându-i împotriva deochiului.
Ionel CURCAN