Cronica Satului Ziar de informatie pentru comunitatile rurale
Forța caracterului unui bărbat nu se regăsește întotdeauna într-un fizic puternic.
Trăim într-o altă epocă, total digitală, unde norma artistică și calea cea mai scurtă către succes sunt provocarea și senzaționalul.
Traian Seserman, în vârsta de 47 de ani, este profesor pentru învățământul primar la Liceul Tehnologic din Cajvana, în locația Codru, Școala cu clasele I-IV Codru, unde, prin bunăvoința domnului primar, Tomăscu Gheorghe, dar și a directorului școlii, profesor Robu Nicolae, locuiește și are și un atelier în care copiii vin și lucrează, îi cer sfatul în privința artelor plastice. Se poate afirma despre el că este și artist plastic sau meșter popular.
Când ați înțeles că pictura este vocația dvs și când ați expus prima pictură ?
Nu mi-am dat seama. A fost ceva firesc, mi-a plăcut de mic să desenez și, probabil, am expus de mic. Îmi amintesc cercurile de pionieri, fiind elev în școala generală.
Pictați doar icoane sau realizați și alte tipuri de picturi ?
Mi-a plăcut să experimentez toate genurile din arta plastică…Liceul l-am terminat la modelaj, am făcut și sculptură, am făcut și restaurare monumente istorice, grafică, design vestimentar, mi-a plăcut să încerc toate stilurile. Dacă m-am fixat pe un anumit stil, nu știu, dar încă le abordez și le experimentez pe majoritatea, în timpul când am anumite stări. Toate stilurile îmi sunt dragi, să aleg e mai dificil…e ca alegerea mamei căreia toți copiii îi sunt dragi…
Cu ce muzică credeți că se poate asocia tot ceea ce pictați ?
Îmi plac toate genurile de muzică, sunt momente în care ascult muzică tradițională, ascult muzică lăutărescă, îmi plac doinele, îmi place și muzica rock, Pink Floyd, Dear Streets, Carmina Burana, Janis Joplin, Led Zeppelin, Marius Mihalache, Damian Draghici…Dar dacă ar fi să aleg între muzică și altceva, îmi place mai mult să citesc…
Cum a fost începutul?
Mă repet…mi-a plăcut să desenez, am niște aventuri din copilărie, amintiri din copilărie, am avut un cadru propice, familia mea…cadre didactice, mi-au asigurat tot sprijinul și toată atenția să mă pot dezvolta în această direcție, deși nu erau convinși că va ieși, până la urmă, un lucru bun.
Unde v-ați încadra ca tendință artistică ?
Cred că este vorba de percepție, mă consider un traditionalist, există riscul să te încadrezi undeva unde alții se văd în altă parte, dar eu mă cred un tradiționalist.
Ce înseamnă pictura pentru dvs?
Ținând cont că pictez, lucrez aproape zilnic, pictura reprezintă un mod de viață, îmi oferă libertate…
Societatea actuală mai are deschidere pentru artă?
Da, are deschidere…m-am confruntat cu riscul să am comenzi de la persoane care au comandat din snobism diferite lucrări doar pentru că le-au văzut la altcineva și și-au dorit să nu fie mai prejos…Am încercat să nu mă compromit respectând niște principii proprii…simți persoana pentru care lucrezi… Nu rezistă numai prin forma și stilul ei , are nevoie și de inima ei care să palpite permanent. Trebuie să lase urme să atingă memoria.
Cât de repede reușiți să vindeți un tablou sau o icoană pictată ?
Nu mi-am pus niciodată problema că nu voi vinde, având alt mijloc de existență, acest har îmi permite să îmi aleg ceea ce vreau să fac …tema, compoziția…
Cât de prezent sunteți pe rețelele de socializare, ținând cont că în zilele noastre majoritate aici se promovează?
Se ocupă soția…Eu nu sunt ancorat în acest stil…Eu locuiesc în Codru…
Arta poate fi văzută ca o oază de liniște, drept terapie?
Da, și o recomand…Trebuie să trăiești cu sentimentul că ai făcut tot ce se putea pentru cei din jur. Toate lucrurile îmi sunt dragi
Un mesaj pentru publicul dumneavoastră pentru cititorii ziarului Cronica Satului:
Când am greutăți mă ține în picioare și gândul că fac ceva deosebit, ceva nobil…pictez icoane…dar mă întorc la cuvintele părintelui Nicolae Steinhardt…„ Dăruind vei dobândi!”
Un interviu realizat de Emanuel Corduneanu
