Juravle Paraschiva, 72 ani din Brodina, supărată că nu se poate descurca cu pensia. Plânge vremurile de demult şi situaţia în care se află în prezent comuna.
– Stau de vorbă cu?…
– Staţi de vorbă cu cine?.. cu Juravle Paraschiva.
– Vârsta?
– 72 de ani.
– Ce puteți să-mi spuneți despre satul dumneavostră?
– Comuna Brodina e un sat frumos, cu multă lume….altfel cum să spun?
– Cu ce se ocupă oamenii din comuna dumneavoastră?
– Cu agricultura, cu animalele… treburi gospodărești, pe langă casă. Tinerii au plecat în Germania, că pe la noi s-o cam gătit. Cândva spuneau toţi că: „Hai la Brodina!, ca să câştigăm să avem cu ce trăi”.
– Dar ce era aici?
– Era pădure. Se tăiau pădurile şi era de muncă.
– Când se întâmpla asta?
– Demult, pe timpul comunismului. S-a terminat comunismul, dar s-a terminat şi cu lucrul. Nu mai este nimic, gata… Majoritatea sunt plecaţi în străinatate. Dacă vrei să trăieşti o ţâră mai bine trebuie să te duci, acolo in străinatate.
– Văd ca aveţi case frumoase pe aici?
– Da, că au lucrat toți în afară, s-au întors şi au facut case frumoase aici.
– Dumneavoastră, aveţi pensie?
– Pensie de 350 de lei, dar e cam greu. N-am de medicamente, eu sunt bolnavă. Acum am 9 luni de când stau în pat, umblu cu cârje. Am băiatul fără picioare, i-a tăiat trenul picioarele, şi-l îngrijim tot noi.
– Am înţeles. În comunitate, primarul a facut ceva?
– A făcut! Primarul, ce-i acuma a făcut bine. E primar bun, e om bun, face treabă bună. Nu știu de când e în funcție, de anul trecut sau din celălalt an.
– Aveți nepoţi?
– Am nepoţi, am nepoate, am o grămadă de băieţi, de ăştia am…
Plopeni. Anonim. 30 de ani, cu ochii pe o groapă din asfalt şi pe şoferii neatenţi care-i cad victime.
La intrare in localitatea Plopeni se formase o groapă inofensivă, la prima vedere, dar care în câteva ore a provocat mai multe pagube autoturismelor. Un sucevean a numărat amuzat maşinile care au căzut pradă gropii de la intrarea in Plopeni.
– Păi, oamenii n-au văzut că-i groapă acolo, plouă, e plină de apă, dar s-au trezit la un moment dat că Ii s-au dezumflat roţile, și au tras toți pe dreapta, uite mai încolo.
– Cam câte maşini au fost?
– După mine, 8.
– De când s-a format groapa?
– De când au trecut plugurile de la deszăpezire. Au venit adineauri cei de la poliţia rutieră Suceava şi cei de la Salcea, apoi a venit cineva de la Primărie şi a pus balastru.
Stamate, comuna Fîntînele. Mitică Frumosu, 84 ani, dezamăgit de clienţii puţini de la piaţa din Vereşti.
– Ați fost astăzi la piaţă la Vereşti?
– Da, dar nu se mai vinde nimic, nu se mişcă nimic, nu-s bani la oameni. Multă lume, de toate este, dar nu se vinde. Sunt purceii ăştia mici de crescut, ce se mai vând, în rest nimic, porci mari n-ai cui vinde! În rest, pământul l-am dat tot la copii, nu puteam eu munci 16 hectare. Viorel, băiatul meu are un magazin, are şi tractoare, … se ocupă el de pământ. Seamănă porumb şi-l vinde. A avut 150 de tone şi le-a vândut cu 4000 lei, bani vechi, kilu. …Nu mai cumpără oamenii, nu mai cresc animale.
Botoșani, Vorona Mare. Achelăriţei Mihai, 65 ani, fost profesor, cu viziuni mai ample asupra vieţii de la ţară
– Am fost profesor de matematică și de fizică, am 47 de ani de serviciu.
– Fiecare elev are un vis, știți cumva după ce au terminat şcoala, acest vis s-a îndeplinit?
– Da! Unii dintre aceștia lucrează pe la bănci, iar alții au propriile afaceri.
– Ce puteţi să-mi spuneți despre comunitatea dumneavoastră?
– Sunt oameni responsabili, gospodari.
– Cu ce se ocupă?
– Cu agricultura mare, zootehnitul, mai sunt şi câteva afaceri prin zonă, dar este un sat cam îmbătrânit, din cauză că tinerii au plecat în străinătate. Cu agricultura merge, că a venit un inginer francez şi a făcut o asociaţie la Joldeşti. Au luat în arendă foarte multe hectare şi plătesc bine, sau dau cota din producţie.
– Aţi predat 47 de ani, ce credeţi, cum vi se pare învăţământul de astazi, in comparatie cu cel de acum 15 ani, spre exemplu?
– Acum îi cu semnul întrebării, nu mai există motivaţia aceea care exista odată, nici din partea copiilor, nici din partea părinţilor, se mulțumesc cu puţinul. Dacă mai sunt 20% din elevi interesaţi de şcoală.
Botoșani, Vorona Nouă. Miron Virgil, 59 ani, multe neajunsuri, dar măcar are convingerea că se descurcă. Speranţa moare ultima…
– Încă nu sunt pensionar. Cine te mai scoate acuma la pensie? Am lucrat prin fabrici, din anul `75, dar acum cu agricultura. Am mai puţin de un hectar, dar încă ne descurcăm. Nu ai ce să vinzi dintr-un hectar, recoltăm doar pentru acasă. Soţia e pensionată pe caz de boală, pe drept, pe adevărat.
– Ce îmbunătățiri considerați că ar trebui în comuna dvs.?
– Apă curentă avem, dar ar fi bine să existe canalizare, fiind o zonă de şes şi nu ai unde să pui o fosă…
Argint Ion, 38 de ani, din Stamate. Agricultura sau construcţiile sunt punctul său forte, cele doua domenii care-l ajută să trăiască şi să-şi întreţină familia.
– Dvs. ce faceți, aveți un loc de muncă stabil?
– Nu am. Lucrez în construcţii, dar şi în agricultură. Cum prind și eu lucrări, mai una, mai alta. Am fost şi-n afară, dar afară s-au stricat toate… n-ai niciun sprijin, nu-i bine plătit și ești înşelat.
A consemnat Ionel CURCAN