Vocea satului – Octombrie

Coca Gheorghe a lui Simion de pe Sadova, 76 de ani: „Eu sunt în stare numai pe Dumnezeu sã-l ascult. Ce probleme sunt în Sadova? Pãi, uite, au venit porcii cei sãlbatici și au stricat toate culturile. Cum, la București, câinii sunt o problemã, așa porcii sãlbatici sunt o problemã aici. Sapã tot și nu rãmâi cu nimic. Ar trebui pușcați, ca pe vremea ailaltã. Nu sã vinã cineva și sã spunã de pe scaunul lui cã sã pãstrãm fauna. Fauna se reface, dar eu, proprietar? Veniți sã vedeți la mine ce stricãciuni au fãcut. Ce, acolo a sãpat un urs?” Anonim, Sadova: „Eu sunt tânãr, dar am rãmas aici. Mulți au plecat sã-și caute un rost mai bun, în strãinãtate. Eu lucru la pãdure. Iau 13 milioane pe lunã, dar nu e ușor. Nu ne speriem noi de greutate, cã pâinea ți-o câș- tigi cu sudoare. Sunt care lucrã la cosit. Ar câștiga un milion douã sute pe zi. Mâncare, țigãri, depinde de oameni…

Dragoș Crãciunaș, 75 de ani, Sadova: „ Ne ocupãm, cu agricultura, adicã ne ocupãm cu zootehnia și sunt pensionar. Am lucrat la industria cãrnii, am fost salariat. Acuma țin 4 vaci. Cum merge? Suntem în fundul pãmântului. Munca țãranului na fost apreciatã niciodatã și nici nu va fi. Cea mai grea treaptã a societãții, de când e lumea, agricultura. În comunã, nu avem gaz. Am fost pãcãliți cu programul acela „Utilitãți și mediu” sã semnãm. Nu a venit nimic, niciun gaz, este o conductã și atât. În rest ce sã spunem? E bine… Produsele nu prea avem cui le da. Laptele e foarte ieftin, când îl vinzi. Apoi, dacã ai fâneațã, trebuie sã-ți angajezi oameni, Ziua de lucru, la coasã, este de un milion douã sute, mai dã-i 2 – 3 mâncãri, bãuturã, țigãri… „

Nicolae Raia, 56 de ani, Pojorâta : „ Lucrez la SC Calcarul. Cum aș putea sã spun ceva de Pojorâta? Aici ne-am nãscut, am copilãrit, aici trãim, cu bune și rele, aici am crescut copii, am fãcut totul, totul. A dat Dumnezeu acuma sã avem și o conducere extraordinarã la Primãrie, avem un primar bun, Bogdan Codreanu, aflat la al doilea mandat… Ce sã spun? Om gosopodar, care știe ce trebuie pentru o comunã ca a noastrã”. Ion Gelu Blidar, 45 de ani. Pojorâta: „Am lucrat la o firmã de pazã. Acuma sunt șomer. Cum merge? Ca la șomeri, nu-i așa? Ei, multe ar fi de spus. Am o fetiþã de 15 ani, e la liceu, la „Dragoș Vodã”. Ne descurcãm în familie. Avem 3 animale, 3 vãcuþe, avem fâneaþã un hectar și ceva. Treaba-i bunã. Sã fim sãnãtoși, cã în rest mergem înainte”.

Gherorghe Pușcariu, 48 de ani, Solca: „ Am fost în Vatra Dornei – Bãi. Așteptam un tren. A venit un jandarm, un domn jandarm, cu un subordonat deal lui. Subordonatul nu mi-a fãcut nimic. Jandarmul mi-a sucit mâinile la spate, m-a bãtut. Dupã ce am ieșit din postul de jandarmerie, m-am dus la spital, mã simþeam rãu. Nu știu ce a avut cu mine. Era nervos, dãdea cu piciorul în gãleþile pentru strâns afine ale oamenilor, înjura. Ce a avut cu mine?” Ioan Brânzac, 49 de ani, Fântânele: „Aș dori sã se asfalteze drumul care merge la școalã. E una dintre dorinþele oamenilor. Pe urmã, în centrul satului Fântânele, ar trebui pavat, în zona cãminului cultural, a bisericii, așa cum s-a fãcut și în satul Bãnești, unde este Primãria Fântânele”.

Toader Iosup, 87 de ani, Vama: „Cum sã nu ne placã în comunã la noi? Uite, avem și festival. Lumea?… O duce greu, zic unii. Dar de ce zic așa? Nu pot merge pe picioare? Nu-i greu nimica dacã ești sãnãtos. Mã întrebaþi cum e în Vama… Nu vedeþi, plouã! (într-adevãr, ploua). Primarul este al comunei, , ales de noi, așa cã nu ne plângem. Rezultatele sunt bune pânã acum. E gospodar. S-a fãcut și pãpușoiul, și barabula… Noi creștem animale și acum am venit, uite, cu nevasta, ștefania, la festivalul hribului”. Vasile, zis „Portocalã“, Vama: „E OK aici la noi în comunã. Nu sunt probleme. Veselie, distracþie. și mã cheamã Vasile Portocalã! E OK”. Ilie H., Verești: „Nu știu ce aș putea sã spun. Viaþa merge înainte și dacã dau interviuri, și dacã nu dau. E bine? Nu, dar nu suntem noi, þãranii, talpa þãrii, cum se spune, chemaþi sã schimbãm ceva. Noi numai votãm, o datã la 4 ani”. (I.C.)