Cronica Satului Ziar de informatie pentru comunitatile rurale
Toamna și castelul acesta de frunze,
Prãbușindu-se peste visele noastre,
Ce nobilã despãrþire, iubito…
Aproape cã mi se sinucid cuvintele pe buze
Și nici nu-mi mai vine sã dau vina pe astre
Cã dragostea noastrã n-ar fi pãzit-o.
……………………………………………………………
Acum, ce mi-a mai rãmas de fãcut
Decât sã dau vina pe imaginația mea prea bogatã…
Poate cã însãși lumea așa a fost datã,
Sã se întâmple, tot timpul, sfârșitul înainte de început.
Dan T. GURTESCH
