Cronica Satului Ziar de informatie pentru comunitatile rurale
Date generale
Comuna Fântânele este situată în judeţul Suceava, fiind formată din satele:
Băneşti, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate şi Slobozia. Comuna este poziţionată între
două râuri: la vest râul Suceava şi la est râul Siret, la 30 km de Suceava, 40 km de
Botoşani şi de Fălticeni, pe drumul judeţean DJ 290 ce duce spre Suceava, dar şi pe
drumul comunal DC 65. Cu trenul se poate ajunge până în halta Băneşti. Populaţia
din comuna Fântânele, la ultimul recensământ era de 4985 de locuitori, iar forţa de
muncă angajată de 10 %. Locuitorii sunt specializaţi în diverse meşteşuguri, dar cele
mai importante activităţi la nivelul zonei vizează agricultura şi zootehnia. Solurile
din comuna Fântânele sunt de gradul I, II şi III şi au un grad de productivitate ridicat existând un interes c r e s c u t p e n t r u d e z v o l t a r e a u n e i agriculturi moderne c u c e n t r e d e prelucrare a culturilor. Relieful şi clima D i n p u n c t d e v e d e r e g e o m o r f o l o g i c , comuna Fântânele e s t e s i t u a t ă l a marginea sudică a dealului Dragomirna, subunitate a Podişului Sucevei.
Comuna este aşezată într-o regiune
de coline si dealuri cu profil asimetric, cea mai mare parte fiind ocupată de terasele de
confluenţă ale Sucevei cu Siretul. Aşezarea în Podişul Sucevei în apropierea
confluenţei râului Siret cu râul Suceava, a făcut ca în decursul timpului relieful din
această parte a podişului să sufere modificări morfologice. Masivul deluros
Dragomirna, pe care se întinde teritoriul comunei Fântânele, este o parte tipică
monoclinală a Podişului Sucevei. Podişul Dragomirna este cuprins între culoarele
văilor Suceava şi Siret. El se înclină uşor spre sud – est în pantă lină fiind alcătuit dintro
alternanţă de gresii, nisipuri şi argile.
În partea de sud acest podiş se termină la
Fântânele într-o terasă de confluenţă a râurilor adiacente. Podişul drenat de cele două
râuri, în partea dinspre râul Siret coboară prin o pantă abruptă în dreptul comunei
până la contactul cu lunca Siretului. Spre râul Suceava panta este mai lină şi se
confundă cu lunca. Altitudinea maximă a podişului pe teritoriul comunei este de 260
metri. Faţă de albia minoră a Siretului are o altitudine de 25 metri. În zona de
confluenţă a celor două râuri relieful are aspectul unei câmpii aluvionare
intracolinare. În lungul râului Siret apar sectoare de luncă inundabile cu bălţi
(Bălăneasa Râioasă, Puturoasa, Balta lungă etc.) despletiri de braţe şi cursuri de apă
părăsite (Sireţele).
În anii cu ploi abundente Siretul revarsă şi inundă întinse terenuri
arabile aşa cum au fost inundatiile din anii 1929, 1969, 1970 când pe teritoriul
comunei s-au produs importante inundaţii, afectând peste 1000 ha de teren, precum şi
gospodăriile populaţiei satelor Slobozia şi o parte din satul Fântânele. Comuna are o
climă temperat continentală fiind influenţată de următoarele sisteme barice:
anticiclonul dinamic subtropical al Azorelor, anticiclonul termic de iarna al Eurasiei
(Siberiei), anticiclonul termic Scandinavo-Groelandez, ciclonul termodinamic al
Atlanticului de Nord (islandez). Comuna fiind aşezată între culoarele a două râuri
circulaţia aerului se face pe direcţia NV – SE. Precipitaţiile sunt în strânsă legătură cu
distribuţia lunară şi anuală a temperaturii, cu regimul vânturilor şi cu altitudinea. p e r i o a d a m a i – iunie. Temperatura medie anuală este d e 8 º . V a r a temperatura medie este de 18º.
Istoric
C o m u n a Fântânele apare t â r z i u î n documente precum si satele care o alcătuiesc. Până în prezent pe teritoriul comunei nu au fost descoperite urmede aşezări din paleolitic, neolitic sau epoca fierului. Mai demult aceste terenuri au fostacoperite cu păduri de stejari. În sprijinul acestei afirmaţii stau mărturie arboriicarbonizaţi care sunt scoşi la suprafaţă de către apa Siretului în timpul viiturilor.
De asemenea, însăşi poziţia comunei în apropierea vechilor drumuri comerciale, care legau oraşele de la Marea Neagră cu Polonia şi cu oraşele de la Marea Baltică, pe văile Siretului şi Sucevei ne dau certitudinea că aici a existat o populaţie din timpuri străvechi, care se ocupa cu agricultura si creşterea animalelor. În documente, satul
Fântânele apare şi sub denumirea de Stârceni. Într-un document din anul 1621 martie
22, Alexandru Iliaş întăreşte schimbul de moşii: Mitropolia Sucevei dă satul Stârceni
din ţinutul Sucevei şi primeşte satul Udeşti de la Ionaşco Ghenghea. Mai târziu, în
anul 1662, satul ajunge în proprietatea vistierului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor ce a dat vistierul, pe toate moşiile sale se arată: 60 sate întregi, 15 jumătăţi de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele şi pe B o ş o t i a n i .
Î n a n u l 1 8 0 3 Fântânele aparţine pitarului Iordache Cănănău care are 2248 lei bir, 5 breaslaşi cu 72 lei bir si 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricină d e j u d e c a t ă d i n t r e b a n u l Costache Botez proprietarul moşiei Siliştei şi postelnicul Costache Cănănău posesorul
moşiilor Roşcani şi Stârceni (Fântânele) pentru o bucată de de loc din moşia Siliştea.
Sat component al comunei Fântânele, Băneşti apare şi el târziu în documentele scrise.
În prezent aceste două sate desparţite doar printr-un drum, se întind de-a lungul
Siretului pe aceeaşi terasă a râului. Prima menţiune documentară scrisă a satului
datează din 15 februarie 1622, când Ion din Băneşti e martor pentru moşul său Vasile
Dinga diacon, care cumpără partea sa de moşie din Mereşti cu doi taleri. O mărturie
din anul 1689, decembrie 20, de la Aftănase Călugărul, preot din Băneşti arată că prin
intermediul acestuia Gheorghe Şeptlici a cumpărat unele pământuri cu hotarul ce
trecea mai sus de Hilişeni (Chilişeni). Satele Băneşti şi Fântânele au aparţinut
potrivit documentelor, mai mult timp familiei Canano.Timp de 10 ani 1864 – 1874 se
numea comuna rurală Băneşti, iar din 1874 până astăzi se numeşte comuna
Fântânele.
