Un primar cu proiecte și realizări
– M-am născut chiar aici, în comună, pe 23 martie, 1966, fiind al cincilea copil al familiei. În ’73 am plecat la şcoală, şi clasa a noua şi a zecea le-am urmat, mai târziu, la “Nicu Gane”, la Fălticeni. Pe timpul comunismului, la sat nu s-a simţit atât de tare lipsa alimentelor, că multe le aveai în grădină. Pe de altă parte, s-a simţit la muncă. Toată vara munceai la stat, şi-n toamnă te alegeai cu un sac de porumb şi unul de cartofi. Mama ne-a îndemnat să învăţăm, să plecăm din sat, şi am plecat. Dar n-am rezistat mult departe de casă. Acum 15 ani m-am întors să am grijă de ce-mi lăsaseră părinţii moştenire.
– De când sunteţi primar în Horodniceni?
– Din iunie 2008.
– Vă aduceţi aminte ce vă propuneaţi în 2008, când aţi fost ales prima dată, ca primar?
– Fiecare dintre noi își dorește să atingă infinitul… Eu am analizat sumar problemele din această comună și astfel mi-am propus: toate drumurile să fie asfaltate, serviciile la primărie să fie ireproşabile, iar terenurile de sport să devină vizibile. Visam multe, dar când am ajuns în funcţia asta, mi-am dat seama că nu stau lucrurile chiar aşa, nu e simplu să te menţii pe poziţii, să lupţi pentru locul pe care îl reprezinți. Să le obţii pe toate, nu depinde doar de tine, ca primar, sunt şi alţi factori colaterali care sunt foarte importanţi.
– Până în prezent, ce ați reușit să faceți pentru locuitorii satului Horodniceni?
– În mare parte, am reuşit să îndeplinesc unele vise. Când ajungi primar, visezi să faci lucruri măreţe pentru locul unde te-ai născut, pentru oamenii care te-au ales. Şi am reuşit, în proporţie de 50%, sau chiar mai mult.
– Concret, ce ați realizat pentru comună?
– Totul era în stare jalnică… am început cu modernizarea primăriei, am continuat cu școlile și am încheiat cu reabilitarea căminului. E drept, în grade diferite, dar toate au acum, măcar tâmplăria schimbată, dacă nu şi alte îmbunătăţiri.
– Câte sate aveţi în administrare? – Au fost 6, dar au rămas 5, pentru că satul Răpâia a trecut la Horodniceni.
-Fiecare primar își propune să obțină cât mai multe realizări, din nefericire, se întâmplă să existe și eșecuri, dumneavoastră ați avut parte și de nerealizări?
– O mare nerealizare este drumul judeţean 209 A, care leagă comuna noastră de Fălticeni. Majoritatea locuitorilor sunt direct interesaţi. Copiii merg la şcoală acolo. Fiind în directa administrare a Consiliului Judeţean, lucrurile progresează mai lent. Noi am făcut eforturi, dar s-au asfaltat doar 2,5 kilometri. Mai sunt încă 5 până la Fălticeni. Asta este o mare durere a comunităţii din care fac parte. Am mai avut un proiect care nu mi-a fost aprobat. Am vrut să pun asfalt către o mănăstire, dar sper ca în proiectele următoare să includem un drum care ne leagă de Suceava. Am o şcoală la care am depus proiectul pentru fonduri europene. Eu am făcut-o pe jumătate, dar ne mai trebuie 6 miliarde lei vechi. S-a deschis accesul primăriilor către fonduri europene. Aşteptăm…
– Având în vedere zona geografică, am văzut că este în discuţie un parc eolian, când va fi acesta creat propriu-zis?
– Da, parcul eolian, deşi este la nivel de proiect, a fost ca o mare binefacere pentru administraţia locală. Chiar în 2009 am semnat un contract pentru superficierea terenurilor, şi în sensul ăsta s-a executat un proiect cu studii tehnice pentru implementarea unui parc eolian. În fiecare an am primit 25.000 de euro redevenţă, care ne-au fost foarte utili în bugetul local. Şi particularii au, de asemenea, contracte cu firma care vrea să implementeze proiectul, şi ei au primit redevenţe, o parte chiar au semnat contractul pentru terenul unde vor fi amplasate turbinele. Sunt 24 de turbine la persoane fizice si 17 la primărie. Va fi un parc destul de mare, mult mai mare decât în comunele vecine și va crea energie regenerabilă. Beneficiile pot fi mult mai mari când se va implementa proiectul. La eliberarea autorizaţiei de construcţie, primăria va primi 8 miliarde lei vechi, şi apoi, în fiecare an câte 15 miliarde pentru bugetul local, care vor fi „mană cerească” pentru comuna noastră. Să nu mai vorbim de locuri de muncă şi dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic. Anul acesta este unul decisiv, pentru că altfel, toate studiile făcute îşi pierd veridicitatea. Trebuie să reia studiile, şi asta ar însemna costuri suplimentare enorme, deci musai trebuie îndeplinite în decursul acestui an. Am înţeles că iniţiatorul proiectului, un francez, ar intenţiona să vândă proiectul, dar pentru noi e important ca viitorul cumpărător să respecte contractul. Eu sunt încrezător că se va implementa acest proiect, pentru că se leagă de un alt proiect de la Transelectrica. Vor să amplaseze o linie de înaltă tensiune, care să facă bucla de energie. Aici nu aveam, şi astfel parcul eolian îşi va putea trasmite energia direct către linia de înaltă tensiune.
– Sunt locuitori din comuna dumneavoastră care au depus proiecte europene pentru dezvoltarea zonală?
– Mă mândresc că am în comună tineri care au depus proiecte pentru construirea de pensiuni. 3 tineri au primit aprobarea pentru a accesa fonduri europene. Dacă discutam acum câţiva ani, părea o utopie să fac pensiuni în Horodniceni. Sunt 3 oameni curajoşi care s-au gândit să acceseze fonduri europene şi urmează să fie construite anul acesta şi anul următor. Mai avem aici, în comună, o fabrică de prelucrare a laptelui. Au pornit- o de jos, fii de ciobani, şi acum sunt printre cei mai puternici din judeţ. Dacă vă duceţi la Bucureşti, Buzău, auziți de ei.
– Dacă tot ați adus vorba de oameni, cum îi puteți descrie pe cetățenii comunei Horodniceni?
– Harnici, gospodari, cuminţi, de multe ori chiar prea cuminţi. Mai vin şi spun “domn’ primar mi-i ruşine…” – “Păi spune, că dacă pot să te ajut, te-ajut, dacă nu, îţi explic de ce nu pot eu face nimic.” Nu sunt pârâcioşi ca-n alte comune, dar nici prea ambiţioşi. Există vreo 80 de proiecte aprobate de câte 1500 de euro, pentru fermieri, şi-s deja în al patrulea an. Sunt oameni muncitori, care se descurcă, liniştiţi şi c u m p ă t a ţ i . Avem, cred, cele mai multe stâni din judeţ, vreo 30. E bine, astfel se crează locuri de muncă sezoniere.
– Cum credeți ca va arăta comuna Horodniceni peste 10 ani?
– Peste 10 ani, sigur va fi infrastructura bine pusă la punct. Sper să avem şi apă şi canal, şi mulţi oameni să ne cunoască mai bine. În zona Brădățel se poate observa o panoramă de vis. Râul limpede unduiește în jurul satului . Este o cură pentru orice om bolnav. Ce ți-ai putea dori mai mult? Se pot creşte păstrăvi, unii şi-au mai cumpărat în împrejurimi teren, pentru o căbănuţă, o afacere. Vreau să asfaltez, cam 6 kilometri acolo, să se poată ajunge mai uşor. Consider că va fi mult mai dezvoltat, şi pentru că suntem izolaţi. Asta poate fi un avantaj, suntem mai departe de oraş, suntem aşa, ca un triunghi isoscel, între Suceava, Fălticeni şi Gura Humorului, iar oamenii care vor să se bucure de linişte au început deja să vină. Şi nu este poluare, totul este ecologic. Eu de când stau aici, de 15 ani, nu mănânc decât produse tradiţionale. Se găseşte la ţărani şi o pasăre, şi un cartof, şi un purcel, şi mulţi or să aprecieze lucrul ăsta. Ca şi în Transilvania, ce credeţi că a găsit Prinţul Charles acolo? Simplitate, autenticitate, şi la noi e acelaşi lucru. Încă sunt case în care se trăieşte ca acum 100 de ani. Pe jos sunt ţoale de cordele, cum le spunem noi, fac mămăligă şi o taie cu aţa, te aşază pe laiţă dacă te duci la ei. Pur și simplu se păstrează tradiția… dacă strămoșii noștri au luptat pentru a ne face valoroși, noi de ce să ștergem trecutul? – Dumneavostră, personal, unde vă vedeți peste 5-6 ani? – Sper că tot aici, pentru că vreau să-mi ajut comunitatea în continuare. Sper să pot termina toate proiectele pe care le am în derulare, şi să încep altele noi. – Ce proiecte aveţi, în prezent, în derulare?
– Acum asfaltăm 6 kilometri la Brădăţel şi Melnişti. Urmează modernizarea căminului cultural la Boteşti și şcolile din Brădăţel și Mihăieşti. Am un drum la mănăstire de asfaltat, şi încă unul la Horodniceni, obiectivul meu este să rezolv odată pentru totdeauna problemele ce sunt cu cadastrul. 1000 de hectare au fost intabulate gratuit, dar mai sunt încă 4000. Dacă am reuşi, altfel s-ar desfăşura activitatea. Oamenii au titluri de proprietate, şi mulţi le-au intabulat greşit. Şi de aici ies discuţiile. Am vrea să facem un proiect împreună cu localitatea Cornu Luncii. Avem un drum comun, pe care doar împreună îl putem asfalta. Am discutat cu primarul de acolo şi este de acord. La ţară, încă se pot face multe, este loc, este unde, îmbunătăţiri se pot face peste tot, şi oamenii te îndrăgesc şi apreciază dacă le faci viaţa mai uşoară. Odată am apărut la televizor cu o urare pentru sătenii mei, şi mergând prin satele de aici, îmi spune un moş: “Domn’ primar, team văzut la televizor!”, și atunci m-am gândit că oamenii sunt atenţi şi la asta. Încep oamenii să fie atenţi şi la presă.
-În final, ce doriți să le transmiteți localnicilor comunei Horodniceni?
-Vreau ca oamenii din această comună să știe că sunt mândru de ceea ce fac ei și că pot conta pe sprijinul meu. Voi încerca să îi ajut ori de câte ori vor bate la ușa mea. Am plecat.
Nu am fi vrut să reţinem primarul din treburile lui, convinşi de faptul că omul sfinţeşte locul şi că într-adevăr un lider conştiincios îmbunătăţeşte nu doar căminul său, ci aduce un trai mai bun pentru toţi cei din jurul lui.
Cătălina C.