HANUL ANCUTEI INTRE POVESTE SI RAFINAMENT

„Socot eu că nu se mai găseşte alt han ca acesta cât ai umbla drumurile pământului. Aşa ziduri de cetate, aşa zăbrele la ferestre, aşa pivniţă, aşa vin, nici aşa dulceaţă de hangiţă, cu asemenea ochi negri şi aşa voie bună în alt loc nu se poate”, aşa scria cu mulţi ani în urmă Mihail Sadoveanu despre Hanul Ancuţei. Plecând de la aceste gânduri atât de frumoase şi de adevărate, proprietarul hanului, Nuşa Chiriac, a dorit ca acest adăpost, numit în Moldova ratoş, să rămână cel mai renumit aşezământ cu o mare atracţie, deşi a suferit mai multe schimbări, iar istoria nu a fost blândă cu acest locaş de popas şi de voie bună. Se remarcă piese de mobilier din vremea Ancuţei, mese cioplite în trunchiuri groase de stejar, numeroase blidare, dulapuri şi laiţe, multe din aceste piese de mobilier fiind păstrate şi folosite pentru expunerea vaselor de ceramică.

Încă de la intrarea în Hanul Ancuţei, te întâmpină o atmosferă intimă , creată de organizarea tradiţională a interiorului cu mobilă înnegrită de vreme, cu vase de lut atârnate în dulăpioare sculptate de meşteri ai satului de odinioară, cu ştergare ţesute şi expuse pe pereţi, de costume vechi purtate de personalul care ţin azi locul hangiţelor, de mirosul plăcut al bucatelor alese, de borcanele de murături din cămară, care respectă reţetele vechi, bune de degustat şi vara, de bogăţia soilor de vinuri, de muzica potolită şi calmă a lăutarilor. Toate acestea şi multe alte lucruri au fost păstrate de proprietarul hanului, menite să aducă în mintea şi sufletul oaspeţilor ambianţa de odinioară, de tihnă, bunăstare şi veselie. Nu numai, locul unde se poate mânca pe săturate şi ca pe vremea bunicilor, ci şi spaţiul unde odinioară drumeţii se odihneau, a fost refăcut şi reamenajat sub îndrumarea Nuşei Chiriac, care a dorit să aducă o oază de confort. Cele 10 camere au paturi matrimoniale, dar şi simple, realizând o capacitate de 28 de locuri de cazare. „ Am refăcut de la zero spaţiul destinat cazării, astfel că azi, fiecare cameră este dotată cu mobilier de inspiraţie populară, au grup sanitar separat. Pe vremuri, baia era pe hol, cu cabină de duş şi toate accesoriile necesare”, precizează proprietarul hanului, Nuşa Chiriac.

TRADIŢIE ŞI BUN GUST- O TERASĂ CU CUPTOR DE PÂINE ŞI GRĂTAR DE MICI

Acum, hanul este un loc de poveste unde tot călătorul poate regăsi bucătăria tradiţională moldovenească autentică, cu un gust ca de pe vremea bunicii, în care accentul se pune pe mâncarea naturală. Restaurantul hanului are o capacitate de 500 de locuri, dintre care 150 sunt situate la parter şi 150 locuri la etaj, iar pe timp de vară există o terasă acoperită având o capacitate de 400 de locuri. „Terasa va fi acoperită şi se va inaugura pe 15 mai. Poate fi folosită şi pentru organizarea de evenimente: nunţi, botezuri. Vom avea cuptor afară, unde va fi coaptă pâinea, după reţeta din vremea bunicii, un grătar mare pentru mici, care vor fi preparaţi după reţeta proprie şi desigur spaţiu pentru dans”, a menţionat Nuşa Chiriac. Meniul pentru astfel de momente deosebite va fi de 100 de lei de persoană. Odată cu venirea primăverii şi a vremii bune, hanul a pregătit şi o ofertă cu mici şi bere, astfel cu 15 lei orice drumeţ poate gusta patru mici şi să îşi potolească setea cu 500 ml de bere. Proprietarul hanului vine cu această oportunitate, în special pentru sătenii din apropiere. „În ultimii ani satele au început să înflorească în jurul hanului, sunt mulţi gospodari care au pus accent foarte mult pe agricultură. În zilele de sărbătoare vin tot mai des şi mai mulţi să guste din bucatele noastre sau să stea la terasă. De aceea m-am gândit că trebuie să ne mândrim cu acest local şi să le satisfacem dorinţele şi poftele”, spune omul de afaceri Nuşa Chiriac. Terasa va fi un loc numai bun pentru zilele de sărbătoare la un ţap de bere, la câţiva mici preparaţi după reţeta proprie şi gătiţi, la vedere, pe grătarul din interiorul terasei.

 CATERING PENTRU EVENIMENTE CORPORATE

Hanul Ancuţei reprezintă un simbol al Moldovei, iar preparatele bucătăriei româneşti au fost gustate şi de oaspeţii din Japonia, Anglia, sau Statele Unite, oaspeţi ce şi-au lăsat semnăturile, în condica hanului alături de nume sonore de la noi: miniştri, actori, oameni de cultură etc. Graţie unor bucătari pricepuţi, bucătăria românească se completează într-un mod fericit cu cele mai rafinate specialităţi internaţionale prin noul serviciu de catering. Pentru prânzuri de afaceri sau în cadrul unor organizaţii, precum conferinţe sau traninguri. Cateringul de la Hanul Ancuţei furnizează preparate calde sau reci, ambalate în coffret-uri special realizate pentru păstrarea calităţii produselor. Sunt patru variante de coffret-uri, diversificate fiecare dintre variante la doar 30 de lei.

SADOVEANU PREZENT ŞI AZI LA HANUL ANCUŢEI

Întrucât numele hanului a fost dat de însuşi scriitorul Mihail Sadoveanu, proprietarul Nuşa Chiriac a dorit să aducă în viaţa noastră amintirea acestuia, astfel că în fiecare an se organizează aici Festivalul de creaţie literară, care îi poartă numele autorului povestirilor de la han. Din 2011 se desfăşoară Festivalul hanurilor precum şi alte evenimente organizate cu ocazia zilei de Dragobete, 8 Martie, Zilele Mustului, Sărbătorile Pascale și ale Crăciunului. Astfel ratoşul vestitei hangiţe din vremea lui Sadoveanu a redevenit un loc minunat de popas, unde se continua vechile tradiţii româneşti. Călătorii se opresc pentru a-și aminti poveştile lui Sadoveanu, dar şi pentru prezentul plăcut şi ospitalier, deoarece s-a păstrat atmosfera de viaţă şi de muncă a locuitorilor de odinioară. Odată ce i-ai trecut pragul pătrunzi în acel spaţiu legendar, cu o lumină blândă de taină, din care se remarcă mobilierul vechi şi se simte aroma bucatelor proaspete. Toate acestea te fac să retrăieşti senzaţia locului special descris atât de frumos de Mihail Sadoveanu, un loc al amintirilor, când viaţa oamenilor se depăna în tihnă şi voie bună.
Astfel că şi azi drumeţii obosiţi, şi gospodarii comunelor învecinate opresc pentru o gustare și un vin bun, fiind cuprinşi de nostalgia trecutului creată de mobilierul vechi care s-a păstrat, cât şi de portul popular al ospătarilor ce amintesc de hangiţa cea ochioasă a scriitorului moldovean.