În sfârşit, autorităţile române s-au hotărât să dea amploarea pe care o merită zilei de 28 noiembrie, zi în care se consfinţea acum 95 de ani Unirea Bucovinei cu Ţara. Se întâmplă mai târziu poate şi datorită faptului că, după doar 3 zile, pe 1 Decembrie, se sărbătoreşte Ziua Naţională şi să nu se confunde cele două. Cu toate că, pe 28 noiembrie, se cântă „E scris pe tricolor Unire…” iar pe 1 Decembrie „Deşteaptă-te române…”. În fine, sunt două sărbători de suflet ale românilor de pretutindeni. Din păcate, vicisitudinile istoriei au făcut ca în prezent, Bucovina să nu mai fie întreagă, iar Prutul să fie din nou graniţă geopolitică între România şi Basarabia.
În altă ordine de idei, mai avem două motive de sărbătoare, de simpozioane, de lansări de carte, conferinţe, concerte, fasole cu cârnaţi şi vin fiert. Ceea ce nu e chiar rău pentru o naţiune care nu e atât de măcinată de criza materială, cât de cea morală. Totuşi, dacă bunele intenţii manifestate pe la asemenea acțiuni s-ar materializa prin o mai profundă implicare a autorităţilor în procesul de învăţământ, iar istoria să devină un obiect de studiu important, ar fi extraordinar. Nu de altceva, dar tinerilor din ziua de astăzi le vor rămâne întipărite în memorie doar mirosul şi, care se bagă la înghesuială, poate gustul fasolelor cu cârnaţi şi a vinului şi muzica de fanfară sau de ansambluri folclorice. Până una alta, „La mulţi ani!” români, indiferent între ce graniţe vă aflaţi.
Dan T. GÜRTESCH