Speranta vie

Am mii de mii de gânduri.
Nici n-aș putea sã le transpun pe albul hârtiei.
Durerea e grea, nimeni nu știe,
Dar speranța din suflet rãmâne…
Tristețea doboarã
ªi apasã pe suflet iar
Viața își lasã amprenta neagrã în inimã.
Te întrebi dacã va fi veșnic așa!
Totul, însã, e trecãtor
Iar tu trebuie doar sã crezi.
Pur și simplu,
Sã crezi.
Sã speri și sã te vezi precum lacrima de rouã
Care dimineața strãlucește în soare
Apoi dispare și…
A doua zi, reapare…

Veronica Ioana FLOREA