Home / Agricultura / RAPITA : NOUA VEDETA A AGRICULTURII

RAPITA : NOUA VEDETA A AGRICULTURII

Rapiţa se situează pe lo­cul cinci, sub aspectul pro­ducţiei de ulei comestibil, între plantele oleaginoase.

Agricultorii din judeţul Suceava manifestă un inte­res din ce în ce mai ridicat pentru dezvoltarea cultu­rilor de rapiţă. Suprafeţele propuse pentru însămînţa­rea cu rapiţă depăşesc aş­teptările specialiştilor din domeniul agricol. Şi asta pentru că, în pofida secetei care a a afectat zeci de mii de hectare cultivate, rapiţa a rezistat destul de bine, iar producţia a fost mulţumi­toare. Conducerea Direcţiei Agricole apreciază că extin­derea suprafeţelor cultiva­te cu rapiţă va avea efecte benefice în plan economic. Rapiţa este o plantă culti­vată pentru uleiul care se extrage din ea, acesta fiind utilizat pentru fabricarea biodieselului. Combustibilul este mai puţin folosit pen­tru că agricultorii încă nu ştiu exact cât este de profi­tabil. Rapiţa se vinde cu un preţ ridicat, iar cultivatorii pot obţine venituri serioase din comercializarea ei. Un avantaj extrem de impor­tant este şi subvenţia pe care o pot primi la înfiin­ţarea culturilor de rapiţă şi care are o valoare de 450 de lei pe hectar.

ESTE ULEIUL DE RAPIŢĂ BUN PENTRU SĂNĂTATE?

Tot procentajul de ca­lorii din ulei este luat din grăsime, o singură lingu­ră având în jur de 124 de calorii, dintre care 1,031 grame de grăsimi saturate, 8,9 grame de grăsimi mono­nesaturate şi 3,94 grame de grăsimi polinesaturate.

Mai are şi vitamina E, în jur de 2,44 miligrame pe porţie, în timp ce cantita­tea zilnică recomandată este de 15 miligrame.

În comparaţie cu untul, care are aproape 8 grame de grăsimi saturate pe por­ţie şi foarte puţine grăsimi sănătoase, uleiul de rapiţă reprezintă o variantă mult mai bună, fiind potrivit atât la gătit, cât şi în salate.Înlocuind untul şi margari­na cu ulei de rapiţă atunci când găteşti vei scădea riscul apariţiei bolilor car­diovasculare, vei scădea presiunea sanguină şi vei îmbunătăţi nivelul coleste­rolului.

Au apărut zvonuri con­form cărora rapiţa are un nivel ridicat de acid eru­cic, potenţial toxic pen­tru oameni. Totuşi, oame­nii de ştiinţă au stabilit că nivelul este mult prea mic pentru a face rău.

CE SĂ NU SCAPI DIN VEDERE

Chiar dacă uleiul de rapi­ţă este un aliment benefic, nu trebuie ca procentajul grăsimilor rezultate din consumul acestuia să depă­şească 35% din alimentaţia totală într-o zi, astfel încât să ţii sub control nivelul car­bohidraţilor. În acest fel nu vei avea probleme cu greu­tatea şi cu bolile vaselor de sânge şi de inimă.

CULTIVAREA

Sistemul de lucrare a so­lului pentru culturile de ra­piţă nu este unul dificil.

Arătura normală execu­tată la adâncimea la care să nu se scoată bulgări, de obi­cei la 18-20 cm, după pajişti şi 20-22 cm după trifoi.

1. Discuirea imediat după arat cât încă solul este reavăn.2. Pregătirea patului germi­nativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adânci­mea de semănat şi per­pendicular pe direcţia de executare a semănatului.3. Folosirea tăvălugului inelar, înainte sau după semănat. Lucrarea este facultativă, dar utilă îndeo­sebi în toamnele secetoase şi pe soluri argiloase.

SĂMÂNŢA

ŞI SEMĂNATUL

Sămânţa, ca şi soiul uti­lizat, constituie un factor biologic deosebit de im­portant pentru eficienţa cultivării rapiţei. De fapt, sămânţa cuprinde în em­brionul ei toate însuşirile valoroase ale soiului. În plus, sămânţa trebuie să în­deplinească o serie de alte însuşiri, care odată îndepli­nite, au ca scop o răsărire în câmp uniformă şi rapi­dă, obţinerea unor plante viguroase, sănătoase, cu înrădăcinare profundă. Sămânţa de rapiţă pen­tru semănat trebuie să fie proaspătă, cu puritate de cel puţin 98% şi capacitate de germinaţie de cel pu­ţin 85% şi cu MMB cât mai mare. După trei ani să­mânţa de rapiţă îşi pierde facultatea de germinaţie. Se seamănă cu semănă­torile de cereale păioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.

Pentru tratarea semin­ţelor înainte de semănat se recomandă produsul Ra­pcol TZ 46 (6 kg la 100 kg seminţe) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Ro­vral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan 50 WP (300 g + 300 g / 100 kg seminţe). Epoca de semănat. Din cercetările efectuate în ţara noastră, a reieşit că pentru vegetaţia din toamnă ra­piţa colza are nevoie de 800-900 grade temperaturi active. Cu această cantita­te de căldură şi condiţii de umiditate corespunzătoare, planta formează o rădăci­nă puternică şi o rozetă din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologică ce îi conferă plantei rezistenţă la facto­rii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la tempe­raturile scăzute. Condiţiile menţionate se realizează prin semănatul rapiţei colza în perioada 5-15 septem­brie în zona de sud a ţării şi 1-10 septembrie în celelalte zone. Ca regulă generală, în zonele din afara Câmpiei Române şi Câmpiei Banatu­lui, semănatul rapiţei colza poate începe după 20 au­gust. În Câmpia Română şi Câmpia Banatului semănatul începe după 1 septembrie. Cantitatea de seminţe la hectar prin care se asigură desimea optimă a plantelor este dependentă de soiul utilizat şi condiţiile cultu­rale. Având în vedere că la o masă de 1000 boabe de 5 grame şi o capacitate de germinaţie de 85% înseam­nă că la 6 kg revin la metru pătrat 102 seminţe germi­nabile, la 8 kg 136, iar la 10 kg 170. Ţinând seama de pierderile de plante care se pot înregistra pe timpul ier­nii, este necesar ca la metru pătrat să se asigure în jur de 150 seminţe germinabile, ceea ce înseamnă cel pu­ţin 12 kg/ha asigurându-se astfel cel puţin 100 plante recoltabile la metru pătrat. Distanţa între rânduri. Se obişnuieşte ca la noi în ţară, rapiţa să fie semănată la 12,5-25 cm între rânduri. În ţările din Europa distanţele variază, astfel că în Italia distanţa de semănat între rânduri este de 12,5-35 cm. În general, tendinţa este de a se reduce distanţa între rânduri şi de a se mării de­simea culturii, în toate zo­nele de cultură din Europa. Adâncimea de semănat variază după textura şi umi­ditatea solului. În solurile grele şi umede sămânţa se îngroapă la adâncimea de 2-3 cm; când solul este us­cat sămânţa se seamănă cu 1-2 cm mai adânc.

LUCRĂRILE DE

ÎNTREŢINERE

Lucrările solului după se­mănat au ca scop completa­rea realizării calitative a pa­tului germinativ prin lucrări ale solului (tăvălugire, eli­minarea excesului de umidi­tate), combaterea buruieni­lor, a bolilor şi dăunătorilor. În tehnologia culturii ra­piţei, lucrările solului după semănat au o pondere re­dusă şi caracter facultativ. Principalele lucrări care se pot aplica, după caz, sunt tăvălugitul şi elimina­rea excesului de umiditate. Tăvălugitul după semă­nat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ şi cu sămânţa neîncorporată. Tăvălugitul este util şi după semănatul rapiţei, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug şi se tasează excesiv. Se utilizea­ză tăvălugul inelar. Având în vedere specificul seminţelor mici de rapiţă se foloseşte tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât şi după semănat. Eliminarea apei de pe se­mănăturile de rapiţă este necesară, deoarece bălti­rea apei provoacă moartea plantelor din lipsă de aer. Pentru prevenire, imediat după semănat sau la despri­măvărare, se trasează braz­de pentru scurgerea apei de pe terenurile cu exces de umiditate.

COMBATEREA INTE­GRATÃ A BURUIENILOR

Se ştie că buruienile, numite şi inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând până la compromiterea cul­turilor, cât şi calitativ, de­preciind calitatea recoltei.

Combaterea buruienilor din cultura rapiţei prezin­tă o serie de particularităţi generate de perioada de se­mănat, distanţa dintre rân­duri etc. care o avantajează în concurenţă cu buruienile, comparativ cu majoritatea plantelor de cultură. Cu toa­te acestea, practic, nu se pot obţine producţii satisfă­cătoare, profitabile, fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor.

RECOLTAREA

Rapiţa este una din plan­tele agricole pentru semin­ţe care solicită o deosebită atenţie în ceea ce priveşte stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea re­coltării acestei culturi poa­te duce la pierderi foarte mari, deoarece tecile de rapiţă după o anumită pe­rioadă plesnesc înregistrân­du-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 şi chiar 50%. Coculescu (1942) men­ţionează că recoltarea ra­piţei se face atunci când plantele sunt aplecate, în­treg lanul capătă o culoa­rea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea seminţelor se observă un punct cafeniu. Recoltarea în două faze constă în tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă (culoarea galbenă a silicve­lor şi sămânţa cu început de brunificare) după care se treieră cu combina. Plan­tele se taie cu vindroverul şi rămân pe miriştea înaltă de 25-30 cm, până se ma­turizează seminţele (până ajung la umiditatea de 12-14 %). Treieratul se face cu combina echipată cu ridică­tor de brazdă. Se poate lăsa o mirişte mai înaltă (30-40 cm) iar combina taie miriş­tea de sub plantele (braz­dele) recoltate care sunt astfel conduse, la aparatul de treierat. Rapiţa de toam­nă prin efectul îngheţului la sol se obţin seminţe cu un conţinut redus de umidita­te şi mai curate de impuri­tăţi. Prin această metodă, pierderile de seminţe sunt practic foarte reduse, ast­fel sporul de recoltă care se obţine acoperă cheltuielile suplimentare cu recoltarea în două etape.

Recoltarea directă cu combina este o metodă mai practică. Este eficien­tă numai dacă pierderile sunt minime şi dispunem de posibilităţi de uscare a seminţei. Recoltarea în­cepe când seminţele sunt brunificate şi umiditatea ajunge la 16-18%. Se lu­crează numai dimineaţa sau seara, iar timpul în care întreaga suprafaţă trebuie recoltată este de 2-3 zile. Pentru a se diminua cât mai mult pierderile se iau următoarele măsuri:

• înlăturarea rabatorului sau reducerea vitezei de rotaţie a acestuia la 20 rotaţii/mi­nut, precum şi reducerea numărului de palete şi căp­tuşirea acestora cu cauciuc;• viteza de înaintare a combinei 2-3 km/oră;• turaţia tobei 500-700 rotaţii pe minut;• reglarea corespunzătoare a distanţei între bătător şi contrabătător pentru a nu se sparge sau decoji seminţele.

Cu toate măsurile de precauţie, această me­todă de recoltare deter­mină pierderi însemnate, boabele au conţinut ridi­cat de apă, iar în masa lor se găsesc resturi de tul­pini cu umiditate ridicată. După recoltare, seminţele se curăţă imediat de impu­rităţi (restul de tulpini) şi se trec la uscător pentru reducerea umidităţii la 10%. În cazul în care nu este asi­gurată uscarea artificială seminţele se depozitează în magazii, şoproane, la început într-un strat foar­te subţire (5-10 cm) şi se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru usca­re, seminţele se pot ţine şi în straturi subţiri pe prelate la soare.

Sabina TIPA

 

 

About cronicasatului

Check Also

De ce vă pleacă angajații?

Angajații nu părăsesc companii, ci își părăsesc superiorii. Compania e doar o entitate fiscală . …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *