Rapiţa se situează pe locul cinci, sub aspectul producţiei de ulei comestibil, între plantele oleaginoase.
Agricultorii din judeţul Suceava manifestă un interes din ce în ce mai ridicat pentru dezvoltarea culturilor de rapiţă. Suprafeţele propuse pentru însămînţarea cu rapiţă depăşesc aşteptările specialiştilor din domeniul agricol. Şi asta pentru că, în pofida secetei care a a afectat zeci de mii de hectare cultivate, rapiţa a rezistat destul de bine, iar producţia a fost mulţumitoare. Conducerea Direcţiei Agricole apreciază că extinderea suprafeţelor cultivate cu rapiţă va avea efecte benefice în plan economic. Rapiţa este o plantă cultivată pentru uleiul care se extrage din ea, acesta fiind utilizat pentru fabricarea biodieselului. Combustibilul este mai puţin folosit pentru că agricultorii încă nu ştiu exact cât este de profitabil. Rapiţa se vinde cu un preţ ridicat, iar cultivatorii pot obţine venituri serioase din comercializarea ei. Un avantaj extrem de important este şi subvenţia pe care o pot primi la înfiinţarea culturilor de rapiţă şi care are o valoare de 450 de lei pe hectar.
ESTE ULEIUL DE RAPIŢĂ BUN PENTRU SĂNĂTATE?
Tot procentajul de calorii din ulei este luat din grăsime, o singură lingură având în jur de 124 de calorii, dintre care 1,031 grame de grăsimi saturate, 8,9 grame de grăsimi mononesaturate şi 3,94 grame de grăsimi polinesaturate.
Mai are şi vitamina E, în jur de 2,44 miligrame pe porţie, în timp ce cantitatea zilnică recomandată este de 15 miligrame.
În comparaţie cu untul, care are aproape 8 grame de grăsimi saturate pe porţie şi foarte puţine grăsimi sănătoase, uleiul de rapiţă reprezintă o variantă mult mai bună, fiind potrivit atât la gătit, cât şi în salate.Înlocuind untul şi margarina cu ulei de rapiţă atunci când găteşti vei scădea riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, vei scădea presiunea sanguină şi vei îmbunătăţi nivelul colesterolului.
Au apărut zvonuri conform cărora rapiţa are un nivel ridicat de acid erucic, potenţial toxic pentru oameni. Totuşi, oamenii de ştiinţă au stabilit că nivelul este mult prea mic pentru a face rău.
CE SĂ NU SCAPI DIN VEDERE
Chiar dacă uleiul de rapiţă este un aliment benefic, nu trebuie ca procentajul grăsimilor rezultate din consumul acestuia să depăşească 35% din alimentaţia totală într-o zi, astfel încât să ţii sub control nivelul carbohidraţilor. În acest fel nu vei avea probleme cu greutatea şi cu bolile vaselor de sânge şi de inimă.
CULTIVAREA
Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de rapiţă nu este unul dificil.
Arătura normală executată la adâncimea la care să nu se scoată bulgări, de obicei la 18-20 cm, după pajişti şi 20-22 cm după trifoi.
1. Discuirea imediat după arat cât încă solul este reavăn.2. Pregătirea patului germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de semănat şi perpendicular pe direcţia de executare a semănatului.3. Folosirea tăvălugului inelar, înainte sau după semănat. Lucrarea este facultativă, dar utilă îndeosebi în toamnele secetoase şi pe soluri argiloase.
SĂMÂNŢA
ŞI SEMĂNATUL
Sămânţa, ca şi soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficienţa cultivării rapiţei. De fapt, sămânţa cuprinde în embrionul ei toate însuşirile valoroase ale soiului. În plus, sămânţa trebuie să îndeplinească o serie de alte însuşiri, care odată îndeplinite, au ca scop o răsărire în câmp uniformă şi rapidă, obţinerea unor plante viguroase, sănătoase, cu înrădăcinare profundă. Sămânţa de rapiţă pentru semănat trebuie să fie proaspătă, cu puritate de cel puţin 98% şi capacitate de germinaţie de cel puţin 85% şi cu MMB cât mai mare. După trei ani sămânţa de rapiţă îşi pierde facultatea de germinaţie. Se seamănă cu semănătorile de cereale păioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.
Pentru tratarea seminţelor înainte de semănat se recomandă produsul Rapcol TZ 46 (6 kg la 100 kg seminţe) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Rovral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan 50 WP (300 g + 300 g / 100 kg seminţe). Epoca de semănat. Din cercetările efectuate în ţara noastră, a reieşit că pentru vegetaţia din toamnă rapiţa colza are nevoie de 800-900 grade temperaturi active. Cu această cantitate de căldură şi condiţii de umiditate corespunzătoare, planta formează o rădăcină puternică şi o rozetă din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologică ce îi conferă plantei rezistenţă la factorii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la temperaturile scăzute. Condiţiile menţionate se realizează prin semănatul rapiţei colza în perioada 5-15 septembrie în zona de sud a ţării şi 1-10 septembrie în celelalte zone. Ca regulă generală, în zonele din afara Câmpiei Române şi Câmpiei Banatului, semănatul rapiţei colza poate începe după 20 august. În Câmpia Română şi Câmpia Banatului semănatul începe după 1 septembrie. Cantitatea de seminţe la hectar prin care se asigură desimea optimă a plantelor este dependentă de soiul utilizat şi condiţiile culturale. Având în vedere că la o masă de 1000 boabe de 5 grame şi o capacitate de germinaţie de 85% înseamnă că la 6 kg revin la metru pătrat 102 seminţe germinabile, la 8 kg 136, iar la 10 kg 170. Ţinând seama de pierderile de plante care se pot înregistra pe timpul iernii, este necesar ca la metru pătrat să se asigure în jur de 150 seminţe germinabile, ceea ce înseamnă cel puţin 12 kg/ha asigurându-se astfel cel puţin 100 plante recoltabile la metru pătrat. Distanţa între rânduri. Se obişnuieşte ca la noi în ţară, rapiţa să fie semănată la 12,5-25 cm între rânduri. În ţările din Europa distanţele variază, astfel că în Italia distanţa de semănat între rânduri este de 12,5-35 cm. În general, tendinţa este de a se reduce distanţa între rânduri şi de a se mării desimea culturii, în toate zonele de cultură din Europa. Adâncimea de semănat variază după textura şi umiditatea solului. În solurile grele şi umede sămânţa se îngroapă la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sămânţa se seamănă cu 1-2 cm mai adânc.
LUCRĂRILE DE
ÎNTREŢINERE
Lucrările solului după semănat au ca scop completarea realizării calitative a patului germinativ prin lucrări ale solului (tăvălugire, eliminarea excesului de umiditate), combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor. În tehnologia culturii rapiţei, lucrările solului după semănat au o pondere redusă şi caracter facultativ. Principalele lucrări care se pot aplica, după caz, sunt tăvălugitul şi eliminarea excesului de umiditate. Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ şi cu sămânţa neîncorporată. Tăvălugitul este util şi după semănatul rapiţei, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug şi se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar. Având în vedere specificul seminţelor mici de rapiţă se foloseşte tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât şi după semănat. Eliminarea apei de pe semănăturile de rapiţă este necesară, deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor din lipsă de aer. Pentru prevenire, imediat după semănat sau la desprimăvărare, se trasează brazde pentru scurgerea apei de pe terenurile cu exces de umiditate.
COMBATEREA INTEGRATÃ A BURUIENILOR
Se ştie că buruienile, numite şi inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând până la compromiterea culturilor, cât şi calitativ, depreciind calitatea recoltei.
Combaterea buruienilor din cultura rapiţei prezintă o serie de particularităţi generate de perioada de semănat, distanţa dintre rânduri etc. care o avantajează în concurenţă cu buruienile, comparativ cu majoritatea plantelor de cultură. Cu toate acestea, practic, nu se pot obţine producţii satisfăcătoare, profitabile, fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor.
RECOLTAREA
Rapiţa este una din plantele agricole pentru seminţe care solicită o deosebită atenţie în ceea ce priveşte stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea recoltării acestei culturi poate duce la pierderi foarte mari, deoarece tecile de rapiţă după o anumită perioadă plesnesc înregistrându-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 şi chiar 50%. Coculescu (1942) menţionează că recoltarea rapiţei se face atunci când plantele sunt aplecate, întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea seminţelor se observă un punct cafeniu. Recoltarea în două faze constă în tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă (culoarea galbenă a silicvelor şi sămânţa cu început de brunificare) după care se treieră cu combina. Plantele se taie cu vindroverul şi rămân pe miriştea înaltă de 25-30 cm, până se maturizează seminţele (până ajung la umiditatea de 12-14 %). Treieratul se face cu combina echipată cu ridicător de brazdă. Se poate lăsa o mirişte mai înaltă (30-40 cm) iar combina taie miriştea de sub plantele (brazdele) recoltate care sunt astfel conduse, la aparatul de treierat. Rapiţa de toamnă prin efectul îngheţului la sol se obţin seminţe cu un conţinut redus de umiditate şi mai curate de impurităţi. Prin această metodă, pierderile de seminţe sunt practic foarte reduse, astfel sporul de recoltă care se obţine acoperă cheltuielile suplimentare cu recoltarea în două etape.
Recoltarea directă cu combina este o metodă mai practică. Este eficientă numai dacă pierderile sunt minime şi dispunem de posibilităţi de uscare a seminţei. Recoltarea începe când seminţele sunt brunificate şi umiditatea ajunge la 16-18%. Se lucrează numai dimineaţa sau seara, iar timpul în care întreaga suprafaţă trebuie recoltată este de 2-3 zile. Pentru a se diminua cât mai mult pierderile se iau următoarele măsuri:
• înlăturarea rabatorului sau reducerea vitezei de rotaţie a acestuia la 20 rotaţii/minut, precum şi reducerea numărului de palete şi căptuşirea acestora cu cauciuc;• viteza de înaintare a combinei 2-3 km/oră;• turaţia tobei 500-700 rotaţii pe minut;• reglarea corespunzătoare a distanţei între bătător şi contrabătător pentru a nu se sparge sau decoji seminţele.
Cu toate măsurile de precauţie, această metodă de recoltare determină pierderi însemnate, boabele au conţinut ridicat de apă, iar în masa lor se găsesc resturi de tulpini cu umiditate ridicată. După recoltare, seminţele se curăţă imediat de impurităţi (restul de tulpini) şi se trec la uscător pentru reducerea umidităţii la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială seminţele se depozitează în magazii, şoproane, la început într-un strat foarte subţire (5-10 cm) şi se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, seminţele se pot ţine şi în straturi subţiri pe prelate la soare.
Sabina TIPA