TU, FEMEIE

Femeie, tu, creație plăpândă a lui Dumnezeu, tu,
frumusețe, curată în inima mea! Tu ești copil, iubită și
mama. Te observ oriunde ma poartă pașii. Ochii mei te
recunosc prin mulțimea de oameni. Tu ești fericită uneori,
alteori te revăd tristă. Pășești în drumul tău uneori
lent, în plimbare, alteori plină de griji. Trupul tău este
zvelt sau încovoiat. Ești tânără, indiferent de vârstă. Ești
floare în inima copilului tău. Glasul tău este când dulce,
mieros, atunci când stai de vorbă cu copilul tău, când
grav, atunci când nu te simți în siguranță.
“Cine ești tu, femeie? Sunt pe urmele tale, spune
glasul unui poet. “Ce enigmă! Câtă blândețe!”…