Este fost campion mondial la canotaj (schif). În prezent lucreazã la firma de pazã și protecție suceveanã NGGS. Costicã Boșneagã s-a nãscut acum 36 de ani în satul Tãrnãoani al comunei gãlãțene Frumu șița. Face prima datã cunoș- tințã cu schiful la 14 ani, când un anume Ticã Vãduvoiu, om de sport care se ocupa de selecționarea tinerelor talente sportive din județul Galați, îl ia și-l duce la București, în speranța cã va scoate mare atlet din el.
Nu s-a brodit, însã, tânãrului cãzându- i cu tronc canotajul practicat la clubul Steaua. Devine component al lotului de juniori, sub conducerea lui George Mereuțã, unde obține rezultat dupã rezultat la probele pe echipe. În 1998, la Ioannina, în Grecia, devine campion mondial de tineret, la 4 fãrã cârmaci, românii concurând împotriva unor echipe redutabile ca Franța, Marea Britanie, Olanda și chiar Grecia. Își aduce aminte cu plãcere de timpurile marilor performanțe, când totul i se pãrea posibil. Mai târziu avea sã învețe pe pielea lui cã nu tot ce zboarã sau, în cazul de fațã – alunecã pe apã, se mãnâncã.
Ca în fiecare disciplinã practicatã în România, și la canotaj, avea sã constate cã se mergea pe… tradiție: pile, mici – mari atenții etc., pentru a intra în grațiile cuiva. și-a vãzut, însã, de treabã și, dupã antrenamente asidue, de câte 6 ore pe zi, în urma cãrora nu-ți mai trebuie nimic, obține medalia de argint la Cupa Mondialã din Germania – la seniori, de data aceasta – în proba 2 fãrã cârmaci. În Belgia, urcã pe treapta a treia a podiumului la 8+1, în proba destinatã seniorilor. Nu regretã nimic din spate, cum îi place sã spunã. Chiar dacã de pe urma sportului de performanțã nu a câștigat nimic din punct de vedere material, în afara câtorva bãnuți, a unor diplome și medalii pe care le ține la pãstrare, știe cã sportul l-a învãțat trei lucruri: ambiție, muncã și disciplinã. și cã, dacã le ai pe astea, ești campion oricum.