O şansă ignorată de mentalitate greşită
Zi ploiasă şi mohorâtă. Îndrumată de oameni binevoitori din Primăria Pânceşti undeva la treizeci de kilometri de Roman, pe o uliţă îngustă care duce la fostul IAS al comunei, retrăiesc senzaţia actorilor personaje-detaşate din filmul “Toamna bobocilor”. Cobor în noroiul din fosta curte a IAS-ului şi în pragul unei clădiri, ce cândva a fost cantină, mă întâmpină, aflu mai târziu, şeful de secţie al micii întreprinderi de confecţii deschisă de societatea Caremil. Cecilia Buhăescu, şefa secţiei de confecţii din Pânceşti ne spune că e de la deschidere şi coordonează 23 de tinere care au dorit să muncească, în comună, aproape de casă. “La început au pornit ca şi necalificate, după ce am făcut şcolarizare cu o parte din ele, care nu mai lucraseră în domeniu şi au fost angajate cu un salariu de 850 de lei pe lună, la care se mai adaugă şi bonurile de masă pentru fiecare zi lucrătoare şi care se primesc numai dacă se realizează targetul negociat. Însă nici aşa nu au dat buzna să lucreze, pentru că bărbaţii din comună beau şi apa din vază, preferă să stea cu mâna întinsă la primărie decât să căştige un ban care să îl poată folosi nu numai pentru întreţinere, cât pentru educarea copiilor în primul rând”, ne spune uşor dezamăgită de interesul localnicilor de a lucra, şefa secției. Însă cele care au înţeles că există în primul rând avantajul de a munci aproape de casă au venit să lucreze încă de la început.
Unele s-au transferat din oraş de la firme cu acelaşi profil, întrucât cei 180 de lei, care se duceau pe transport nu erau decontaţi, iar acum le rămân în buzunar. “Eu sunt de la deschiderea secţiei din noiembrie anul trecut. Fac ceea ce îmi place, am lucrat pe toate maşinile, acum sunt la CTC-control de calitate, verific toată marfa. Nu e greu, însă trebuie să îţi doreşti să munceşti şi să apreciezi faptul că ai în comună, în sat o astfel de oportunitate. Banii nu sunt foarte mulţi, dar sunt cu mult peste ajutorul social şi, chiar dacă soţul meu e plecat în străinătate, eu vin la muncă. Sunt aproape de casă, mă pot ocupa de creşterea copilului şi din banii câştigaţi mă întreţin”, ne povesteşte una din angajate, Lenuţa Burlacu. Soţia primarului din Pânceşti, care a insistat să fie deschisă această secţie în comună, lucrează şi ea de la deschiderea atelierului. Deşi a mai avut şi alte activităţi Rodica Holmanu a preferat să vină în acest domeniu, pentru că spune ea, este o firmă serioasă şi i-au plătit la timp şi corect. “Programul începe de la ora 8 dimineaţa, ca să aibă timp femeile din sat să îşi trimită copii la şcoală. Avem plătite toate asigurările şi contribuţiile la stat, iată doar un simplu motiv pentru care ar trebui să se gândească cei din sat la această oportunitate”, este de părere Rodica Holmanu. Cea mai tânără dintre confecţionerele din Pânceşti are 17 ani şi face naveta pe jos, zi de zi, patru kilometri dintr-un sat din comună. Familia ei nu lucrează, ea fiind singura salariată din casă şi nu se plânge deloc pentru drumul pe care îl face zilnic ca să poată munci. “Am un ban al meu, pe care îl pot gestiona singură, îmi ajut şi familia şi pentru că nu am decât opt clase, pentru mine este o şansă să pot avea un serviciu, chiar dacă nu am împlinit 18 ani”, ne mărturiseşte tânăra Iuliana Săvescu.
CHIAR ŞI CU O SINGURĂ CLASĂ POŢI SĂ LUCREZI
Cu toate acestea ca să lucreze să îşi poată depăşi targetul şi să obțină mai mulţi bani, a fost greu să le motiveze pe o parte din ele şi să le schimbe mentalitatea, după cum ne spune şeful secţiei, Cecilia Buhăescu, care face naveta zilnic de la Roman, cu maşina de serviciu. “Ne-am lovit de menatlitatea multora care au încercat la început să vină în sistem şi care spuneau că doar au ce mânca acasă. Până au priceput că nu trăiesc doar ca să mănânce, ci că trebuie să îşi asigure un minim de confort şi să se preocupe de educaţia copiilor, a fost greu, o parte din ele au renunțat”, ne-a declarat şefa de la secţia din Pânceşti. Însă cine a rămas e mulţumit că are un loc de muncă, şi mai ales că există un venit sigur în fiecare lună. Şi la Pânceşti sunt doar 23 de confecţionere. În Hălăuceşti, societatea Caremil a deschis printre primele secţii de la sate, unde azi lucrează 50 de persoane.
De trei ani şi la Ruginoasa există o secţie cu 26 de femei din comună care îşi câştigă pâinea. Dacă la Pânceşti spuneam că greu s-au hotărât să vină la muncă, la Ruginoasa există un caz de voinţă de a munci care ar trebui să fie un exemplu. Inginera şefă a povestit că există o angajată care deşi a absolvit doar o singură clasă, la şcoală, a reuşit să o integreze în colectiv şi este printre primele ca rezultate în firmă. “ M-am luptat cu cei de la ITM ca să pot să îi fac dosar de angajare pentru că venea aproape zilnic la secţie să mă întrebe dacă o primesc la lucru. Vroia să muncească, iar până nu m-am dus şi i-am ameninţat pe cei de la ITM că o să lucreze la nergu şi la un eventual control o să invoc discriminarea, nu au găsit o soluţie legală de a-i face contract de muncă”, ne-a mărturisit inginera şefă de la secţia de confecţii din Ruginoasa.
Simona VASILIU