Home / Reportaj / Dezvaluirile unei lesbiene

Dezvaluirile unei lesbiene

Inginera botoşăneană Mariana este, de ceva vreme, lesbiană. Legături mai vechi cu persoane de sex opus, eşuate rând pe rând, au decantat în psihicul ei, ca pe o revanşă, imboldul irepresibil de a fi iubită, cu orice preţ, de cineva. Cine ar putea-o condamna pentru un lucru atât de omenesc? Şi dacă bărbaţii, atâţia câţi au existat în viaţa ei, nu i-au putut feri atingerea divină a dragostei, tânăra femeie, în vârstă de 38 de ani, a început s-o iubească pe Virginia, din Arad.

UN IMBECIL ÎNDRĂGOSTITparc

Primul contact, murdar, dur şi nemeritat cu realitatea, l-a avut la 15 ani. Era întinsă pe jos, în dosul unui boschet din parcul Tineretului, în timp ce Marcel, băiatul dintr-a XI-a, care îi ceruse prietenia cu două săptămâni înainte, o lovea puternic peste faţă, încercând, gorilă camuflată în şcolar, să aibă primul său raport sexual. Se întâlniseră la 5, la cofetăria „Violeta”, el îi oferise, după buget, o prăjitură şi o citronadă, amândouă acre, după care hoinăriseră până seara târziu, prostiţi şi amuzaţi de ceea ce li se întâmpla: era toamnă, străzile – aproape pustii, iar ei se îndrăgostiseră „decent şi tembel” unul de altul. Până la episodul zoo-erotic descris mai sus, el apucase deja să îi spună cât de mult o iubeşte, îi recitase, fugitiv, la ureche, două versuri apocrife şi chiar o sărutase pe gură. Şi iată-l acum, cu ochii ieşiţi din orbite, transpirat şi înverşunat, străduindu-se să învingă cu pumnii încleştarea nebănuit de puternică a fetei, pe care abia o mai putea controla. Până la urmă s-a întâmplat. Mariana a devenit femeie, o femeie cu buza de sus umflată, ca după o lovitură zdravănă cu cotul într-o partidă de handbal, invocată de altfel şi acasă, atunci când a fost luată la întrebări.

Pe urmă Mariana a urât tot ce era legat de toamnă, a urât „zgomotul hâd al frunzelor strivite sub paşi fără nici o noimă”, l-a urât pe Marcel, deşi nu a încetat să-l mai vadă, în virtutea unei inerţii masochiste, numai de ea înţeleasă… „Mi-era silă de el, nu-l puteam suferi pe zăbălos, dar numai aşa mă puteam pedepsi pentru prostia de a-l fi crezut atunci”, povesteşte inginera. Bineînţeles că n-a lăsat să transpire nimic din repulsia ei clandestină, cei doi, deveniţi oficial parteneri, trecând în ochii colegilor drept o pereche fericită, multă vreme invidiată de toţi aceia cărora nu le-a spus niciodată unicul adevăr: „Imbecilul! Credea că-l iubesc, cu moaca aia de pădurar-şef, cu servieta sub braţ!”.

NEVASTĂ DE BĂRBAT NUMAI MIERE

În facultate, Mariana l-a cunoscut pe Ghiţă şi, după o prietenie pe parcursul căreia ea i-a dictat condiţiile, a acceptat căsătoria. Trebuia s-o scoată într-un fel la capăt, n-ar fi avut chef să stea fată bătrână şi, dacă de gura lumii puţin i-ar fi păsat, a simţit, ca pe o jucărie demult interzisă, o poftă năstruşnică de a se vedea mireasă. I-a zis capriciu. S-a văzut asistând la propria nuntă ca la a unei străine, căreia i-a consemnat, îngăduitoare, obligatoriul dans festiv fie cu naşul, mic de statură şi roşu ca un gogoşar, fie cu ginerică, Ghiţă, de atunci încolo numai al ei, topit ca o acadea de pupăturile libidinoase pe obraji ale prietenilor chercheliţi, care îi urau casă de piatră.
dezvaluiri


Relaţia cu soţul a avut oarece legătură cu hidrocarbonatele, omul dovedindu-se a fi miere curată, onctuos şi dulce zi de zi, chiar şi atunci când, bondar destoinic în teritoriu, ar fi trebuit să bâzâie. Masculin. Nici o toană de-a Marianei nu-l scotea din sărite, învăţase să-şi reprime orice răbufnire legitimă, în speranţa că, odată cu trecerea timpului, femeia de lângă el îl va iubi ca în proverbe. Asta nu-i convenea deloc Marianei, expectativa diluată, trăită cu încăpăţânare senină de Ghiţă, sleindu-i feminitatea, obosind-o. până când, sătulă, n-a mai răbdat şi l-a înşelat de vreo două ori, parcă din obligaţie. Urmarea nu a fost decât una singură, divorţul, peste care lipiciosul Ghiţă, chiar dacă nu a trecut uşor, a aşezat cuminte şi resemnat formula de adio a fiinţei iubite: „Lasă, mă, nu-i un capăt de ţară… pa, ne mai vedem!”.

ILUZIA UNEI FEMEI

La început, nu i-a prea venit să creadă, privea la televizor nişte secvenţe erotice, în care două lesbiene se sărutau, şi a simţit, amuzată, că-i place. N-a luat în seamă inedita senzaţie, însă, a doua zi, mai mult din curiozitate, a mai vizionat nişte scene aidoma, constatând că-i place şi mai mult. „Mi-am turnat un pahar de cognac şi m-am uitat până noaptea târziu la filmele alea”, recunoaşte Mariana. Cu o sinceritate dezarmantă, femeia povesteşte că, până la a începe să se masturbeze, la început oarecum jenată în faţa televizorului, n-a mai fost decât un pas. Pe care l-a făcut, spunându-şi, de fiecare dată când recidiva: „Ce dracu, atâţia bărbaţi pentru care n-am contat! N-au contat decât ei, iluzia lor. E timpul să o am pe a mea”. După aia nu şi-a mai spus nimic din toate astea.

CHOPIN PLUS DOUĂ LESBIENE

La Amara, un concediu de odihnă luat toamna, pe care preconizase că-l va petrece într-o relaxare totală, risca să se transforme, cu tot festivalul de muzică tânără care avea loc atunci, în chin. Se plictisea şi, dacă n-ar fi făcut cunoştinţă cu Virginia de la 16, ar fi şters-o deîndată acasă, fără ezitări. Virginia era o intelectuală prin definiţie, împreună cu care, în lipsa conversaţiilor pe cele mai diverse teme, Mariana asculta muzică clasică, în camera acesteia emanată cu discreţie de un CD. Chopin şi tehnica de ultimă oră le ofereau celor două prietene adevărate delicii artistice, însă niciuna dintre ele n-a ştiut mai târziu dacă nocturna maestrului, pe care tocmai o savurau în ultima zi de concediu a botoşănencei, sau pur şi simplu hazardul le-a făcut să se regăsească una în braţele celeilalte. Mariana şi-a prelungit vacanţa, idila durând mai bine de o săptămână. „Iubeam pentru prima dată. Era ceva ameţitor, fulminat, care ştergea ca un burete tot ce fusese urât. Până şi foşnetul frunzelor”, îşi aminteşte inginera.

FIECARE CU VIAŢA LUI

cofetarie

Impedimente majore în calea iubirii celor două lesbiene nu au prea existat în afara distanţei lungi care separă Aradul de Botoşani şi a unui amănunt greu de digerat de Mariana: Virginia era măritată şi avea un copil de 13 ani. Dar, câtă vreme puteau să se vadă, ba la Amara, în perioada festivalului, ba la Botoşani, unde arădeanca făcea întotdeauna rost de delegaţii, ce mai conta?
„Or fi existând şi din alea care fac dragoste cu lumina stinsă, sub plapumă, care cred că orgasmul se cumpără la piaţa de zarzavat sau vine odată cu certificatul de căsătorie”, spune inginera. Ca să continue, dezarmându-mi până şi umbra vreunei replici: „Eventualele reclamaţii ce ar putea surveni din partea bigoţilor, fie ei şi închipuiţi, nu mi le remite. Insist ca finalul poveştii mele să nu fie decât unul singur: „Fiecare cu viaţa lui”.”

Mugur GEU

About cronicasatului

Check Also

„FLORI DE MUNTE” LA TAŞCA

Comuna în sărbătoare şi bilanţ De peste 20 de ani, comuna Taşca îşi serbează locuitorii …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *